" />

Copii neascultători, viitori adulți de succes

Mereu m-a amuzat un anume sfat al psihologilor: pentru a evita ca un conflict cu copilul să ia amploare, părăsește încăperea ca să te calmezi și apoi revii mai liniștită pentru a gestiona situația.

Mwaaahaahaaa! Păi am încercat, dar copilul ÎNTOTDEAUNA vine după mine. N-am cum să mă retrag pentru a evita orice, nici măcar pentru câteva secunde, întrucât supărații devin umbra mea. Nu știu alții cum sunt dar ai mei ma urmăresc așa că trebuie să stau acolo și să înfrunt situația, urletele, criza.

Poate găsesc pe amazon vreo pelerină fermecată, care să mă facă invizibilă, pentru că am văzut că e plin de cadouri neașteptate?! 

Această situație mă duce cu gândul o altă utopie care e posibilă tot la alții, numai la mine nu: copiii care se comportă extrem de matur la vârste foarte fragede. Sunt aceia cărora li se explică orice (de obicei un comportament nedorit), înțeleg pe loc, procesează corect și răspund coerent, conștientizează, înțeleg toate implicațiile și efectele și țin minte pe viitor să nu mai facă la fel. No, așa da!

Să vă spun cum face al meu uneori: îi explic, înțelege, se face că nu înțelege, pune un set de întrebări abile ca să devieze discuția, negociază și de-a naibii face la fel și a doua până la a suta oară. Mă uimește, cum ar veni.

O să spuneți că nu-i explic eu bine, dar e treaba voastră ce credeți! Eu prefer să cred că neascultarea și negocierea până în pânzele albe proorocesc un viitor adult de succes. O zic studiile experților, nu eu, iar pentru asta vă pun un articol mai pe larg, aici.

Acestea fiind zise, spuneți-mi și de ai voștri, poate facem un club! Hai, faceți-mă să mă simt aiurea, să cred că nu fac eu ceva bine!

 


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.