" />

Rezoluții de viață

La fiecare sfârșit de an mi-am propus, ca toată lumea probabil, cu voce tare sau în gând, să bifez diverse obiective în anul ce urma să înceapă. Și de fiecare dată am constatat surprinsă că se întâmplau multe neprevăzute care nu aveau nicio legătură cu planul naiv din mintea mea. Mai bune, mai rele, mereu eram luată pe sus de tăvălugul pe care nu-l puteam nicicum opri și de oportunitățile pe care nu mai voiam să le ratez. Prin urmare, am concluzionat că e mai bine să stau cuminte și să întâmpin momentele după cum vin, pe rând, fără prea multe planuri mărețe. Și fără bani în buzunar de Revelion, că atunci când am uitat de ei, au avut ei grijă să vină.

Asta nu înseamnă că nu-mi doresc lucruri sau că trăiesc în bătaia vântului, ci doar că voi căuta să-mi îndeplinesc idealurile și dorințele neținând cont de o perioadă delimitată de timp. Mi se potrivesc mai degrabă rezoluțiile de viață decât cele anuale, așadar mă încumet să vă împărtășesc și vouă câteva din năzuințele mele.

Mi-am propus să petrec mai puțin timp pe Facebook și mai mult cu oamenii reali, care nu se feresc să-și trăiască și să exprime sincer atât fericirea cât și nefericirea, barierele și neîmplinirile. Ăsta e modul nostru de a ne simți normali. Am realizat cât de mult îmi displace imaginea feerică și neadevărată, atent construită de oameni în lumea virtuală. Parenting, lifestyle, beauty, fashion, totul e îmbrăcat frumos, în straie de optimism accesorizate cu sfaturi ce vizează perfecțiunea. Chiar și defectele sau momentele nefericite sunt prezentate frumos, cu happy end. Fie la ei! În lumea mea, oamenii mai au și probleme din care nu ies altfel decât șifonați, mai sunt și triști și nu rânjesc forțat ca să pară altfel decât sunt.

Îmi doresc să-mi dezvolt pasiunea pentru fotografie. Să învăț mai mult și mai conștiincios așa încât să pot reda corect și întocmai realitatea mea. Mă bucur de aprecierea care a venit până acum fără s-o fi așteptat măcar și mă simt astfel încurajată să devin mai bună.

Îmi doresc să-mi văd copiii cât mai fericiți (cine nu-și dorește?!). Să învețe cu drag, să se plictisească după pofta inimii, să călătorească alături de noi cât mai mult, să petreacă timp în răsfățul și libertatea bunicilor și să le putem arăta lumea și viața așa cum ne plac nouă, părinților.

Îmi doresc să ajung în locuri noi, să trăim experiențe inedite, să cunoaștem oameni și culturi și să ne îmbogățim, astfel, cu amintiri frumoase și cu minți deschise pentru nou și altfel.

Nu știu dacă sunt multe sau puține dar acestea sunt dorințele mele. Acum hai, spuneți și voi!


2 Comments

  1. La mulți ani!
    Că niciodată nici noi nu mai facem liste de rezoluții.Viata te ia pe nepregătite daca nu chiar se amuza de planurile noastre.
    In principiu rezoluția cea mai mare este să fac in așa fel încât să fim toti sănătoși și de aici vom vedea..

    Asta cu poleiala in lumea virtuală este din ce in ce mai evidentă.Cand te uiți la viața ‘perfecta’ a unora parcă îți este și rușine de tine cu viața ta.

    😉

    Reply

    • Comparația cu viețile aparent perfecte ale altora este doar o senzație de moment. Mereu mă gândesc că și alții poate mă invidiază privind la fotografiile mele :))

      Reply

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.