" />

Ce bine este acasă!

La fiecare sfârșit de an plecăm înainte de Crăciun și revenim acasă după Revelion. Este o perioadă cam lungă care presupune bagaje multe, îmbrăcăminte voluminoasă de iarnă, încălțări de zăpadă și de uscat, jucării găsite pe sub brazii pe la care ajungem și multe alte obiecte de o importanță vitală cum ar fi pernuța roz, pernuța maro, ursulețul maro, pisica albă, ursulețul galben sau cățelul fără de care e jale la somn.

Și uite așa, transportul bagajelor se lasă cu mârâieli iar îndesarea lor în mașină are loc dintr-un avânt zdravăn urmat de lovituri cu piciorul și cu umerii.

Deplasările cu mașina sunt departe de a fi confortabile pentru că toți, mai puțin șoferul, mergem cu genunchii la gură. Dacă mai și oprim pe drum, să te dai jos din mașină fără ca nimic altceva să cadă devine o adevărată provocare. “Strecurici” este al doilea nume de familie al nostru, date fiind abilitățile demne de ninja pe care le-am dobândit după atâtea călătorii.

Despachetarea este la fel de anevoioasă și de multe ori inexistentă, în sensul că prefer să rămânem cu lucrurile în valiză decât cu ele împrăștiate, după prima zi declanșându-se dilema intitulată “asta o fi curată?!”. Întrucât nu sunt singura care schimbă copiii în vacanță și pentru că logica din ordinea mea nu coincide cu cea a altor persoane, se naște confuzia privind hainele purtate sau nepurtate.

Dar iată că după atâta călătorie am ajuns în sfârșit acasă mai determinată ca niciodată: la anu’ plecăm la căldură, cu un rucsac în spate și în costume de baie. Ne-om descurca noi cumva!


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.