Frumusețea stă în gura privitorului

visit-the-tea-routes-of-mauritius-discounted-price (4)Am intrat azi într-un bookshop cochet unde mirosea a lemn copt de trecerea timpului, a muzică bună ce îți face neuronii să se relaxeze ca într-un salon de masaj și mai ales, mirosea a liniște. Da. Mirosea a liniște. Acel gen de liniște care te poartă cu gândul la o mâncare bună ce îți restabilește nivelul endorfinelor, te înconjoară cu adrenalină, mai ceva ca o oră de tae-bo, trx sau ce s-o mai purta acum prin sălile de sport.
Mereu pășesc în shopuri de acest gen când am nevoie de timp cu mine, răsfoiesc cărți și îmi imaginez cum aș aranja lucrurile frumoase de pe rafturile lor pe rafturile bucătăriei mele. Dacă aș renova-o. Am pus mâna pe o cutie de ciocolată, ambalată într-un celofan fuchsia, culoare ce îmi trezea retina într-un mod neplăcut, dar care mi-a înțepat dulce nara cu un amestec de miresme care mi-a amintit pe loc de cea mai gustoasă cină pe care am avut-o vreodată –  Gât de porc gătit lent, acompaniat de piure de vanilie, fondant de stafide și sos de anason stelat. Aha, exact așa. Până termini de citit denumirea acestui fel de mâncare îți lasă gura baltă, pardon apă, și simți nevoia să mănânci cu toată ființa, la fel cum fac bebelușii care abia descoperă  morcovii pasați.
Să vă spun despre acest fel de mâncare. Porcul, adică gâtul lui, este marinat pentru 24 de ore în ingrediente secrete, pe care nu mi le-a divulgat nimeni, începând cu ospătar și terminând cu marele chef, oricât de drăguță, insistentă și chiar disperată m-am arătat, marinare după care gâtul porcului este gătit lent,  în aromele specific creole.
Desigur, este servit într-o locație exotică, într-un loc ce amintește de plantațiile vechi de ceai despre care afli doar din documentare, un loc cu un aer de colonie franceză, în insula Mauritius. Și nu, nu îmi amintesc să fi fost nimic în meniu pentru vegani.  Era cu siguranță un loc pentru cei ce se bucură de viață, cu toate cele ale ei, inclusiv puțină untură. Și în adâncul sufletului meu știu că dacă mi s-ar fi divulgat secretul marinării, gătit la aragazul meu, porcul nu ar mai fi porc la fel cum a fost acolo. Sunt multe lucruri de văzut și mai ales de gustat în Mauritius, sigur veți fi  uimiți, așa că vă invit.
Recunosc, am fost tentată să gust din tot ceea ce era mai aproape de bucătăria locală în acel meniu, să încep cu “to begin” apoi să continui cu “to go on” și apoi să trec la “main course”. Însă gândul la acel gât de porc gătit lent, nu mi-a dat pace. M-a obsedat și nu m-a lăsat să mă înfrupt din alte feluri, care, deși erau la fel de orgasmic descrise, nu mă convingeau la fel, precum a făcut-o porcul. Am cunoscut odată un om care își începea mesele mereu cu desertul, atent ales, pe principiul că el nu amână lucrurile care îi plac. Așa am decis și eu în acea seară, cu porcul acela.
Am stat cuminte până când a ajuns farfuria în față mea, bătând doar din picior în semn de nerăbdare, ca un copil în față căruia desfaci lent un ambalaj de ciocolată sau ca și Judy Hopps din Zootropolis. Recunosc, noi când mergem în vacanțe abia dacă avem timp să vizităm mare lucru, preocupați fiind să luăm înapoi cu noi cât mai mult din cultura ….culinară.
După ce am gustat acest porc m-am simțit profund culturalizată și îmbogățită spiritual și mai ales fizic, că să mă exprim pe scurt. Farfuria arăta atât de bine încât îmi era teamă să nu o stric, însă mirosul plin de arome perfect înfofolite una cu alta, mi-a depășit grija pentru aspectul estetic. Și al farfuriei dar și al meu, în costum de baie, a doua zi pe plajă.
Am luat, cu atenția pentru detalii pe care o mai observi doar la cei cu tulburare obsesiv – compulsivă, puțin din fiecare culoare de pe farfurie. Am uns bine bucățica fragedă de porc cu crema de vanilie și cu sosul înstelat și le-am dat voie să mă culturalizeze cum știu ele mai bine.  Când s-au lovit unele de altele, aromele, îmbrățișate ca într-o rumbă din aceea ce vezi doar la concursurile de dans sportiv – unde partenerii se strâmbă unul la altul și la public, când a pasiune când a crampe musculare – mi-am dat seama că nu există nimic mai bun pe lumea asta și m-am simțit extrem de vinovată pentru clipele în care îmi convingeam senină copilul de nici 2 ani că, dacă gustă brocoli, va gusta cel mai delicios lucru vreodată.
Nu mi-am dat seama exact cum se îmbinau toate minunățiile de ingrediente, nu pot să realizez asta nici acum, dar până la urmă haina lăsată pe papilele gustative m-a îndemnat să refuz categoric desertul, de teamă să nu șterg prea repede acel gust minunat, fraged, proaspăt și exotic, vanilat și parfumat doar atât cât trebuie, încât să vrei să adormi cu el pe buze, măcar la somnul de prânz.
Voi ați avut astfel de experiențe culinare? Vreau să știu! Vreau să știu! Cu sau fără carne. Spuneți-mi  în comentarii, până la 30.11.2017 și puteți câștiga și voi 1000e de la momondo. Eu tare aș vrea să văd cum se marinează porcul în Lisabona.
 #staycurious

Diversificarea alimentației în China

Îmi amintesc câte griji îmi făceam la momentul la care am început diversificarea alimentației la primul copil. De ce nu mănâncă atâta cât îmi imaginam eu că ar fi suficient? De unde să mă aprovizionez cu legume și fructe cât mai natural și bine crescute? Cum să organizez mesele într-atât de bine încât copilul să aibă parte din toate câte ar fi trebuit să mănânce? Știți, genul acela de griji inutile pentru că ei oricum vor mânca bine atâta vreme cât părinții servesc drept model bun. Cel puțin până la o anumită vârstă.

Continue reading Diversificarea alimentației în China


Detoxifierea la copii

Credeați că programele de detoxifiere sunt doar pentru adulți? Nimic mai greșit! Un blog de parenting și lifestyle ne sugerează ce să facem ca să detoxifiem organismele copiilor. Poluarea, stresul și alți factori contribuie la instalarea toxinelor în organism, așa că trebuie să luăm măsuri, doar suntem părinți responsabili și iubitori.

Deci damblalele adulților se transformă în experimente pe proprii copii grație sfaturilor care abundă pe atotcuprinzătorul internet. Nu mai contează cine le scrie. Dacă sunt pe internet înseamnă că-s adevărate și documentate. Deci sunt bune.

Soluțiile sunt multe și trebuie doar să vrei. Dar evident vrei, pentru că mereu cauți ce e mai bun pentru odorul tău. Pruncii au nevoie periodic de o curățare a trupului și a sufletului iar mijloacele pentru a face asta sunt doar la câteva clicuri distanță.

Astfel, căutând mai multe informații pe tema aceasta, aflu că există programe de detoxifiere “blândă” pentru copii vaccinați. Poftim?!?!
Se face o baie nici prea caldă nici prea rece, în care se pun câteva picături dintr-un ulei care purifică. Nu este vorba de aghiasmă ci chiar despre un ulei produs de o companie de profil. Nu, nu a patriarhului. O companie celebră care comercializează uleiuri, creme și shake-uri pentru orice suferință reală sau închipuită.

După o lună, copilul e ca nou. Fără urmă de toxină. Dacă mai adăugăm la băile acestea și o terapie complementară cu coriandru (se pune în taco, pesto sau smoothie. Atenție: în ciorbiță nu are efect!) iese din organism orice urmă de mercur, aluminiu și alte metale care mișună prin micuțul organism în căutarea eliberării. Bonus: alungă și deochiul!

La toate acestea se adaugă și suplimentele alimentare care “ajută” ficatul. Nu știu de ce ficatul trebuie ajutat atâta vreme cât alimentația este cât de cât curată și echilibrată, dar suplimentele acestea par să rezolve neputința noastră de a-i hrăni corect. Așa că aveți liber la mezeluri și la dulciuri cu nemiluita pentru că există suplimente care vin și repară orice în urma voastră la promoționalul preț de numai…

Îmi amintesc cu nostalgie de frageda-mi pruncie, când mama mă ducea câte trei săptămâni la un spa cu program intensiv de detoxifiere. În afara țării, desigur. Țineam post negru, n-aveam voie tutun și cafea și beam doar apă alcalină rău. Pe vremea noastră nu existau programe “blânde” ca acum, doar cele de guerrilla.

Fără mâncare, aproape leșinați, dar înghiontiți la mișcare de dimineața până seara. Activitățile erau nenumărate chiar și în pauze. Încă de la trei ani dădeam dovadă de multă răbdare, așa că yoga și meditația erau cele mai potrivite activități pentru mine.

Și uite ce bine și armonios am crescut fără toxine în organism! Exact ca restul lumii care n-a avut parte de același tratament!


Meniu à la carte la grădiniță

image

Fiecare grădiniță colaborează (teoretic) cu un nutriționist. Unii mai celebri, alții mai puțin, unii răsplătiți regește pentru a asigura meniul ideal și vegan pentru puii de vedete, alții dornici să le pună pe masă copiilor alimente sănătoase sau nu, sau pur și simplu să creeze combinații de alimente care să-i sature rapid (dar greșit) pe pici.

Continue reading Meniu à la carte la grădiniță


Bunele maniere la masă

image

Ați observat vreodată, în detaliu, cum mănâncă un copil de trei ani un bol cu supă?

Duce lingura la gură, dar între timp este distras de un mic zgomot și se întoarce brusc să vadă despre ce este vorba. Varsă jumătate de lingură pe masă, după care instinctiv întinde totul acolo. Cred că au apucătura aceasta înscrisă în ADN: cum au făcut puțină mizerie, s-o întindă imediat.

Continue reading Bunele maniere la masă


Vrei, nu vrei, bea Grigore apă!

image

Aflu dintr-un articol online câtă apă TREBUIE să bea un copil în funcție de vârstă și cum să aplici valoroasele zece sfaturi încă de pe acum, ca să eviți deshidratarea în timpul verii. Iarna faci ce vrei, dar vara trebuie să avem grijă. Iar un sfat nu este niciodată suficient. Însă zece dau mereu rezultate.

Eu am înțeles următoarele:

1. Bem apă pentru că trebuie să respectăm un grafic și nu în funcție de nevoia fiecăruia. Cum împlinește vârsta, cum mărești cantitatea. Fix de la aniversare. Sărbătoriți cu mai multă apă.

2. Copiii trebuie dresați și ignorați. Cum adică nu ți-e sete?! Ia și bea! Pe principiul enunțat de un mare fotbalist român, conform căruia “ai, n-ai minge, tragi la poarta!”.

3. Copiii nu au instincte de supraviețuire, așadar trebuie să le spunem noi când le e sete și când trebuie să respire. Așadar, copiii care reușesc să ajungă adulți, le datorează asta numai și numai părinților care le-au amintit la fiecare pas să bea mai multă apă.

4. Toți copiii de aceeași vârstă beau aceeași cantitate de apă. TOȚI.

Concluzia savantului articol este că pruncii trebuie să se “hiTrateze”, semn că nici ei nu știu prea bine despre ce vorbesc. Dar e la modă. “Hitratarea”, detoxifierea și evitarea “carbohidranȚilor“.

Sursa foto: National Geographic

 


Duminică diversificăm mâncarea-n familie

Baby covered in spaghetti

Demult n-am mai râs cu atâta poftă!

Povesteam cu o prietenă la telefon despre începutul diversificării la bebeluși, noi amândouă având copiii de-o seamă. Ea tot amână momentul neștiind de unde s-o apuce. Nu se poate hotărî între morcovel, dovlecel sau măruț. Nici nu contează, că oricum ajunge să mănânce de toate.

Continue reading Duminică diversificăm mâncarea-n familie