Fată dragă nu fi tristă!

Azi am aflat că jucăria Kendama este DOAR pentru băieți. Fetițele n-au voie să pună mâna pe așa ceva că se spurcă. Am aflat asta de la o bunică grijulie ca fetița din grija ei să nu se joace cu așa ceva, întrucât “nu e pentru fetițe”. I-a precizat asta de vreo 20 ori, așa încât pe mine aproape că mă convinsese. Dar cea mică nu se lăsa ușor impresionată și aștepta să-și dovedească și ea abilitățile de mânuire a celebrei jucării.

Continue reading Fată dragă nu fi tristă!


Până la Dumnezeu te caftesc sfinții!

Spania este o țară religioasă până în măduva oaselor lor iberice. Efectele acelei “reconquista” spirituale, ale monopolului ideologic pe viața spaniolilor în scopul recatolicizării societății se resimt și în zilele noastre, cu precădere în anumite zone ale țării în care oamenii trăiesc sărbătorile cu pioșenie și cumpătare.

Continue reading Până la Dumnezeu te caftesc sfinții!


Impactul jucăriilor

O mămică grijulie și toată toată atentă îmi povestea zilele trecute că ea nu i-a cumpărat băiețelului ei ( în vârstă de șase ani) niciun pistol de jucărie până acum. Sau mitralieră?! Ptiu, ptiu, piei satană! Ceilalți copii pot avea, e treaba părinților dacă aleg să le cumpere astfel de jucării nocive, dar al ei nu va poseda așa ceva. Și poate să-i ceară până nu mai poate, că ea nu are nicio intenție să-i cultive porniri violente.

Preferă să-l ducă la pian și la dansuri, dezvoltând astfel latura sa mai sensibilă. Toate aceste declarații erau presărate cu ochi dați peste cap și erau relatate pe fondul unei atitudini fals umile și sigure 100% că deține rețeta succesului pentru a crește un copil perfect.

Ascultam fascinată detalii despre analiza minuțioasă făcută din punct de vedere semnificativ fiecărui obiect care intra în viața copilului. Nimic nu era lăsat la întâmplare. Pe când o admiram și mă gândeam că poate nu sunt suficient se atentă sau exigentă la rându-mi, îi aud băiatul strigând către un altul: “Pleacă băi imbecilule de aici!”

Am răsuflat eliberată de povară. Pistolul de jucărie pare să fie ultima grijă.


Adulții spun lucruri trăznite

Dau binețe unui vecin ieșit la plimbare cu fetița în vârstă de trei luni. Întreb politicos ce face bebelușa și constat la fel de politicos cum a crescut precum Prâslea, într-un timp atât de scurt. Răspunsul mă pălește fără anunț prealabil: “E cam agitată din cauza puseului de creștere de trei luni. Dar MÂINE trebuie să se termine, așa zice calendarul.”

Am gogonat ochii și am căscat gura, incapabilă să articulez ceva mai diplomatic decât: “Crezi că e chiar atât de…matematic? Mâine? Fix mâine?”

M-a asigurat că da, că mâine se încheie perioada despre care a citit în cărți și că a cronometrat exact de când a început.

Ce să vă zic?! Nu mai pot ieși liniștită nici să duc gunoiul că una două aud o nerozie despre care să vă povestesc și vouă.