La cumpărături cu copilul de doi ani

Mersul la cumpărături de alimente este o sarcină pe care o amân şi o deleg cât de mult posibil. Dar vine ziua în care TREBUIE să ajung OBLIGATORIU la market. Nu mai am scăpare. Acea zi a fost azi, când am constatat că dintr-o jumătate de borcan de zacuscă, o ceapă şi un iaurt chiar nu am ce găti. Am hotărât să merg la magazinul de peste drum, în ideea în care cumpăr chiar numai ce-mi trebuie urgent (ha, ha, ha! de câte ori ţi-ai spus asta?). Fac lista şi chem copilul la prelegere.

Eu:

– Mergem la market să cumpărăm una, alta. Te rog să nu umpli iar coşul cu biscuiţi şi cu orice altceva ţi se pare ţie atractiv pe raft dar de care nu avem nevoie. Continue reading La cumpărături cu copilul de doi ani


Marţi 13

badluckÎnarmează-te cu răbdare pentru atunci când îţi duci pruncul la spaţiul de joacă.

Răbdarea îţi va trebui ca să suporţi cu un aparent calm pe domnişoara angajată (în urma unor preselecţii la sânge) să stea pe facebook în timp ce ar trebui să supravegheze copiii, pentru că să se joace cu ei este deja în afara atribuţiilor fişei postului. De răbdare vei avea nevoie ca să-i suporţi pe ceilalți prunci în căutare de atenţie de la persoane adulte, lăsaţi de părinţi în grija angajatei care îşi pileşte unghiile, ascunsă fiind într-un colț unde copiii nu pot ajunge la ea. Continue reading Marţi 13


Despre vegani

Copilul vegan în vârstă de trei ani în vizită, în fața platoului cu biscuiți pus pe masă de gazdă, în semn de ospitalitate, este îndemnat de mama sa:
– Draga mea, ai voie să te uiți, să miroși, dar știi bine că noi nu mâncăm așa ceva!


La ceas aniversar

Casa se umple de neamuri și de cadouri. Peste tot, Michi Mauși și jucării care mai de care mai colorate. Fiecare are grijă să fi băut un ou crud dis-de-dimineață, ca să fie la înălțime când se cântă “la mulți ani”. Important nu e să cânți bine, ci să cânți tare. Așa că răsună tot cartierul de la trilurile corului format ad-hoc.
Ne pornim cu toții dispozitivele mobile, pentru a imortaliza momentul. Continue reading La ceas aniversar


La joacă, pe ritmuri muzicale

Duminică. Soare. 7 grade cu plus. 12 la prânz. Miros de primăvară înșelătoare.

Parcul este încărcat. Mai mulţi părinţi şi bunici decât copii. Toată lumea îmbrăcată mândru, cu hainele de duminică. Bebeluşii din cărucior degustă contemplativ atmosfera neastâmpărată de afară. Lângă ei, se aude în ritm andante: “Al meu doarme doar afară, în cărucior, în casă nicio şansă”; “A mea nu mănâncă legumele, decât cele din borcan”; “Al meu plânge întruna, zi şi noapte – nu ştiu cum de acum stă cuminte”. Continue reading La joacă, pe ritmuri muzicale


Cutra parcului

gossip1Ştiţi cum la fiecare nuntă există “păcăliciul nunţii?” Este acel unchi de gradul al treilea care se chercheleşte primul, dansează languros cu toate mătuşile pe ritmuri pe care le aude doar el, nicidecum pe cele cântate de formaţie, se urcă pe scenă şi cere să i se dea un microfon şi s-ar lua de-o toartă cu toţi membrii formaţiei, ca şi cum se ştiu de-o viaţă, în încercarea insistentă de a face câte o dedicaţie fiecărui nuntaş. În general, aceştia ajung protagoniştii filmelor care fac deliciul reţelelor sociale. Aşa cum la fiecare nuntă există câte unul care se remarcă detaşat, tot la fel se identifică în fiecare comunitate de mămici şi pici, câte o cutră. Continue reading Cutra parcului


Ce-am făcut ieri?

image1Copilul a adormit la prânz. Eu nu. Cu ce sã încep ca sã fiu cât mai eficientã? Strâng hainele lãsate prin casã. Câteva din ele merg la spãlat, așa cã mă îndrept cu ele pe brațe spre coșul cu rufe. Încep sortarea lor pe culori și le las, deocamdată, când realizez cã n-aș avea unde sã le întind. Hainele uscate n-au fost strânse. Mã apuc sã le strâng de pe uscător când, sunã curierul cu o livrare. Merg la ușã, primesc coletul și îl desfac, sã vãd pe loc dacă pachetul conține ceea ce am comandat. În caz contrar, nu se primesc reclamații ulterioare. Conține. Închid ușa și analizez în detaliu cãrțile mult așteptate. Continue reading Ce-am făcut ieri?


Bone sub acoperie, partea a II-a

image7…Mai există o categorie de bone, alcătuită din doamne respectabile, interesate mai puţin de păzitul copiilor şi mai mult de bârfă. Sunt ca spionii care ar fi făcut carieră dacă ar fi fost descoperiţi la timp de cineva, atenţi la tot ce mişcă dar fără nicio uşiţă între creier şi laringe. Astfel, orice văd şi aud în casele în care-şi câştigă existenţa, varsă printre cărucioarele şi jucăriile noastre. Te caută cu privirea şi-n gaură de şarpe, până pare ca tu ai luat prima contact vizual cu ea şi, a citit ea bine în ochii tăi dornici de detalii picante, că vrei să auzi absolut tot ce stă pe vârful limbii ei. E ca o bombă cu ceas, gata-gata să explodeze. Afli, fără să fi întrebat în prealabil, cu cât este remunerată, cu ce se ocupă părinţii copilului, cât de des se ceartă, pe ce subiecte, ce cumpără de la supermaket, ce număr poartă la pantofi şi multe astfel de informaţii absolut vitale, fără de care nu poţi adormi linistită seara. Continue reading Bone sub acoperie, partea a II-a


Bone sub acoperire, partea I

nannyCum stăteam eu cuminte în nisip şi-mi vedeam de găletuşele pe care băiatul meu le umple şi goleşte cu o răbdare inepuizabilă, aud nişte acorduri filipineze într-o englezo-româno-tarzană, împărţind dreptatea între copii: “Nu e frumos like that! Now you play. After finish, you!” Noroc de copiii care înteleg că datul haotic din mâini li se adresează şi că nu prevesteşte nimic bun, aşa că se opresc din ceartă.

Bonele filipineze au împânzit oraşul. Continue reading Bone sub acoperire, partea I


Nu este a ta! Lasă că-ți cumpără mami și ție!

images3“Nu este a ta! Nu pune mâna pe ea! Lasă că-ți cumpără mami și ție!”, aud frecvent de la mame care își îndeamnă copiii la rațiune și posesivitate, în timp ce-și scarpină gențile scumpe de pe umăr.

O femeie nu e femeie fără o geantă pe umăr. Chiar și în parc. Și una pe cărucior, desigur, că nu se face să pui măr și biscuițel în poșeta de designer. Poate să curgă și să păteze pielea de struț, Doamne ferește! Continue reading Nu este a ta! Lasă că-ți cumpără mami și ție!