" />

Fată dragă nu fi tristă!

Azi am aflat că jucăria Kendama este DOAR pentru băieți. Fetițele n-au voie să pună mâna pe așa ceva că se spurcă. Am aflat asta de la o bunică grijulie ca fetița din grija ei să nu se joace cu așa ceva, întrucât “nu e pentru fetițe”. I-a precizat asta de vreo 20 ori, așa încât pe mine aproape că mă convinsese. Dar cea mică nu se lăsa ușor impresionată și aștepta să-și dovedească și ea abilitățile de mânuire a celebrei jucării.


Până la Dumnezeu te caftesc sfinții!

Spania este o țară religioasă până în măduva oaselor lor iberice. Efectele acelei “reconquista” spirituale, ale monopolului ideologic pe viața spaniolilor în scopul recatolicizării societății se resimt și în zilele noastre, cu precădere în anumite zone ale țării în care oamenii trăiesc sărbătorile cu pioșenie și cumpătare.


Impactul jucăriilor

O mămică grijulie și toată toată atentă îmi povestea zilele trecute că ea nu i-a cumpărat băiețelului ei ( în vârstă de șase ani) niciun pistol de jucărie până acum. Sau mitralieră?! Ptiu, ptiu, piei satană! Ceilalți copii pot avea, e treaba părinților dacă aleg să le cumpere astfel de jucării nocive, dar al ei nu va poseda așa ceva. Și poate să-i ceară până nu mai poate, că ea nu are nicio intenție să-i cultive porniri violente. Preferă să-l ducă la pian și la dansuri, dezvoltând astfel latura sa mai sensibilă. Toate aceste declarații erau presărate cu ochi dați

Citeste mai mult


Adulții spun lucruri trăznite

Dau binețe unui vecin ieșit la plimbare cu fetița în vârstă de trei luni. Întreb politicos ce face bebelușa și constat la fel de politicos cum a crescut precum Prâslea, într-un timp atât de scurt. Răspunsul mă pălește fără anunț prealabil: “E cam agitată din cauza puseului de creștere de trei luni. Dar MÂINE trebuie să se termine, așa zice calendarul.” Am gogonat ochii și am căscat gura, incapabilă să articulez ceva mai diplomatic decât: “Crezi că e chiar atât de…matematic? Mâine? Fix mâine?” M-a asigurat că da, că mâine se încheie perioada despre care a citit în cărți și

Citeste mai mult


Fie ce-o fi…!

De fiecare dată când mulțumesc cerului că nu mă confrunt cu o anumită situație pe care o văd la copiii și părinții din jur, ajung inevitabil să am parte și eu de ea. Ca și cum mulțumitul meu ia o întorsătură nefirească în drum spre cer, se lovește de karmă sau cum s-o numi și ricoșează înapoi spre mine în ceea ce interpretez ca fiind o ironie a sorții. Când a început copilul meu grădinița mă uitam cu milă la ceilalți copii care plângeau cu lunile după părinții lor. Și am mulțumit în gând, ușurată, că al meu nu plânge,

Citeste mai mult