" />

Când știi că ești cu adevărat obosită?

Atunci când adormi cu capul pe piesele lego și nu te deranjează. Ba chiar ți se par mai moi decât perna. Când copilul îți strigă în ureche să te joci cu el iar tu mormăi în semn de aprobare și încurajare pentru el ca să-și continue jocul fără partener, ca tu să-ți continui sforăiala. Când cearcănele se asortează perfect cu sprâncenele din punct de vedere cromatic. Când bei o cană de cafea la 9 seara și apoi adormi buștean. Când nu poți articula răspunsuri la întrebări și tot ce-ți iese pe gură este un mârâit continuu. Când ziua începe invers:

Citeste mai mult


Eşti însărcinată? Dormi acum, cât mai poți!

Este unul din îndemnurile caraghioase adresate femeilor însărcinate, ca și cum în perioada sarcinii ar trebui să strângi mai tare din ochi, pentru a contoriza cât mai multe ore de somn decât de obicei. Dar hai să zicem că e așa și să analizăm punctual contextul. Să zicem că aș vrea să dorm…dar pot? Să începem cu seara, care începe cu foiala. Mă foiesc de parcă aș fi pe jăratic, nu într-un pat confortabil. Mă întorc pe toate părțile, până ajung să schimb patul cu totul, să văd dacă la fel mă foiesc și în alt culcuș. Poate aici e

Citeste mai mult


Concediul afectează calitatea scrisului pe blog

În caz că vă întrebaţi de ce nu mai găsiţi articole noi pe blog…ei bine, copilul şi-a continuat concediul şi este în vacanţă la bunici. Deci nu mai am inspiraţie şi sursă de amuzament. Am constatat, cu ocazia asta, că viaţa noastră nu mai este la fel de palpitantă în lipsa omuleţului care ne plimbă în caruselul tuturor trăirilor, de dimineaţa şi până seara. Camera lui nu are farmec atunci când jucăriile sunt frumos ordonate. Iar când revenim de la treburile care ne ţin ocupaţi, mai că ne vine să ne uităm la un dvd cu Mickey Mouse. Mi se face

Citeste mai mult


Toată lumea la apă!

E tare bine la mare. Ar fi și mai bine dacă n-ar zbiera atâția copii, băgați fiind cu forța în apă. De la mame, tați și bunici, nimeni nu se dă înapoi de la a intra în mare. Iar cel mic…ce tot plânge atâta? Ia să facă bine și să se obișnuiască! Se sperie puțin (poate mai mult…) dar o să-i placă la un moment dat. Până atunci, îl îmbăiem cu forța. În cazul băiețeilor, argumentele definitorii ale viitoarei personalități masculine, însoțesc avântul în larg: “Nu mai plânge atâta, că ești bărbat! Iar bărbații fac baie in mare.” Curios! Eu

Citeste mai mult


Vacanţa

Ca nişte părinţi ocupaţi ce suntem, am hotărât să lăsăm copilul trei zile la ţară, la bunici şi străbunici. Am ales între a sta în aer liber şi a sta cu părinţii în maşină, pe drumuri. Prima variantă a câştigat detaşat. Ideea i-a surâs ştrumfului din prima pentru că e mare iubitor de găini, câini, pisici şi cam orice e purtător de jeg, purici şi păduchi, din punctul meu de vedere. Din perspectiva lui, sunt nişte vietăţi după care e amuzant să alergi întreaga zi, să le dai să mănânce forţat, băgându-i cu botul în lăptic şi băgându-le pietricele şi

Citeste mai mult


Mă doare capul…

Ca prim efect al sarcinii în dezvoltare, mi s-a instalat o durere de cap care aniversează vreo cinci săptămâni deja. Aş sărbători cu vin, dar nu e voie. Nici cu pastile. M-am dus cu durerea la doctor, s-o pârăsc pentru cât e de nesuferită. Medicul de familie mi-a zis să iau maximum un paracetamol. Şi să mă odihnesc cât pot de mult. Somn de voie şi odihnă la pat, sau ceva de genul acesta mi-a recomandat. A fost primul moment de râs sănătos după multă vreme. Odihnă? Serios? Cu un copil de doi ani în grijă? Mwaaaahhhaaaahhhaaaa!


10 lucruri pe care ar trebui să le ştii înainte să ai copii

1. Casa nu e dezordonată. Este doar redecorată de către copii; 2. Când începe să miroasă urât în casă, trebuie doar să muţi mobila şi să cauţi mâncarea ascunsă după/sub ea; 3. “Plânsul ajunge să nu-ţi mai atragă atenţia. Te ridici din fotoliu doar când miroase a ars sau când îţi ajunge apa la picioare” (anonim); 4. “Dacă vrei atenţia copiilor, tot ce trebuie să faci este să te aşezi pe canapea şi să pari relaxată” (anonim); 5. Liniştea este întotdeauna dubioasă; 6. Somnul devine un mit. Ştii că există, dar nu mai ştii cum arată; 7. O să rămâi

Citeste mai mult


Îmi iau jucăriile şi plec

Pe măsură ce copilul meu înaintează în vârstă, mă străfulgeră un gând: la cât timp am voie să experimentez stările patologice anxioase care mi se cuvin odată cu statutul de mamă născătoare? De vreme ce nu m-au încercat labilitatea afectivă, tristețea și plânsul, în primele săptămâni după naștere, cum prevăd studiile de specialitate, am hotărât sa fiu puțin deprimată mai târziu, ca să contrazic manualele.


Uite suzi, nu e suzi

În seara aceasta am ajuns la un compromis. După săptămâni întregi de încercări eşuate de a da conotaţii negative suzetei (înţelese doar de mine), după tentative slabe de a-i explica pe toate limbile de ce nu e bine să o mai ţină pe suzi (aka bibi) în guriţă, pare că am reuşit imposibilul. De azi înainte nu mai trebuie să