" />

Minciuni pentru femei însărcinate

Cu siguranţă atunci când eşti gravidă auzi cele mai gogonate minciuni de la cei care îţi privesc silueta. Mă amuză din ce în ce mai tare complimentele ce seamănă cu încercări forţate (şi nereuşite) de a ignora realitatea. Ceea ce nu pricep este de unde vine atâta înverşunare de la cei din jur de a te linguşi cu diverse remarci de laudă pentru cât de tare NU se vede sarcina şi pentru cum ai pus kilograme NUMAI pe burtă, pentru cum NU se vede că eşti însărcinată dacă priveşti din spate, pentru cum se vede strălucirea din ochii tăi, pentru…

Citeste mai mult


O oră obositoare din viaţa mea

Locul de joacă. O bunică, însoţitoare a doi copii de aproximativ doi şi cinci ani, dă comenzi milităreşti, lătrând deloc afectuos. “Dă-te pe tobogan! Hai! De două ori!” Cel mic o ignoră şi aleargă către sora lui care-l aşteaptă cu braţele deschise. Mamaie către fată: “Hai! Prinde-l în braţe! Nu-l ridica, lasă-l jos!” Copiii o ignoră la unison şi încep să alerge. Cea mare prima, că e mai sprintenă, iar cel mic după ea. Hop ş-al meu după ei amândoi, bucuros că şi-a găsit parteneri de fugă.


Tot despre sfătoşi!

Despre sfaturi necerute am mai povestit aici. În urma unui dialog cu o mămică petrecăreaţă, aş dori să adaug la lista deja menţionată, următoarele: 1. Mi s-a dat voie să beau “măcar” o bere pe zi. Că ea aşa a făcut toată sarcina. 2. Mi-a fost făcută o mărturisire: “pentru că eu am băut bere gravidă fiind, să vezi ce-i place şi la ăsta mic al meu!” (n.a. “ăsta mic” are doi ani neîmpliniţi). Fac propiria mărturisire: m-am simţit ca în “Vizita” lui Caragiale, când Ionel era admirat de mama sa pentru că fuma. 3. Am fost mustrată şi admirată

Citeste mai mult


Mă enervează sfătoşii!

Vorbesc despre cei care îţi dau sfaturi necerute, atunci când simt ei că e loc de aşa ceva. Care ţi le servesc drept reţetă sigură şi eficientă pentru situaţii pe care tu doar le relatezi. Copilului tău nu-i place să meargă cu maşina la drum lung? “Lasă-l să zbiere până nu mai poate. Se va obişnui în timp. NOI aşa am făcut!


Tantricul tantrum sau cum să rămâi zen în timpul crizelor de furie

Fain subiect mi-am mai ales azi. Mă simt inspirată însă, fiindcă am început să fiu participant activ – inactiv, observator, spectator şi martor obligat-forţat al mult temutelor episoade de tantrum ale copilului de 1, 2, sau chiar 3 ani (pentru cei mai năpăstuiţi de soartă dintre noi). Grupa de vârstă este aşa de largă pentru că, ştii cu siguranţă,


Cum se angajează o bonă

Poate că te consideri o persoană cu multă stăpânire de sine. Poate că eşti cerebrală şi cu picioarele pe pământ. Poate că numeri pe degetele situaţiile în care te-ai pierdut cu firea. Dar crede-mă: toate astea pălesc în momentul în care eşti nevoită să angajezi o bonă. Abia atunci poţi spune cu mâna pe inimă că ştii definiţia cuvântului “paranoia”.


Vrei, puiule, ovăz?

O zi obişnuită în parc. Copilul îmi cere biscuiţi. Analizez de-a stânga şi de-a dreapta partenerii lui de joacă. Sunt aceiaşi ca-n fiecare zi, cu aceleaşi mame care îmi povestesc obsesiv, cotcodăcind precum găinile în faţa unui munte de grăunţe, despre obiceiurile lor alimentare. Nu neapărat ale lor, cât despre cele impuse copiilor. “A mea nu vrea să mănânce carne! I-am cumpărat special un curcan de ţară şi nici nu s-a atins de el! Nu-i dau nici lapte de vacă, nu-i plac nici ouăle…” aducea una din ele asupra audienţei lumina strălucitoare a cunoaşterii principiilor alimentare sănătoase. Discuţia a continuat

Citeste mai mult