Ce să faci? N-ai ce să faci!

Mămicile blogger ajunse în culmea carierei fac ceea ce este firesc pentru a revărsa lumina cunoașterii și asupra mămicilor de rând care aspiră casa  în secret să-și crească pruncii perfect: țin conferințe.

Prima gratuită, iar următoarele la un preț avantajos dacă mai aduci o prietenă, două trei, pe sistem piramidal.

Șapte moduri să…, Trei motive să…, Cum să… și Hai să… promit să te lumineze temporar, până când te confrunți cu situații noi odată cu creșterea copiilor și reînnoiești abonamentul ca să te mai luminezi puțin.

Cu studiile făcute temeinic pe google, aceste conferențiare te învață cum să te porți cu cei mici, cum să-i hrănești, în ce activități să-i antrenezi și cam orice altă informație de bază pe care ar trebui s-o ai deja în instinct, exceptând cazurile de lobotomie în urma cărora informațiile au fost șterse.

Dacă te uiți mai atent pe paginile lor de Facebook observi niște scăpări de râs, dacă n-ar fi de plâns. Astfel, o mamă blogger cu o comunitate considerabilă de adepte povestește despre un pui bio crescut cu dragoste și grăunțe sub cerul nepoluat, despre cât de grijulie este în alegerile pe care le face și, ca să convingă, pune o poză cu odorul mâncând fericit ostropelul rezultat din puiul mai sus menționat. Lângă farfurie, o doză de suc acidulat plin de zahăr și arome dubioase, care m-a făcut să mă întreb de două ori care este sursa fericirii copilului.

Dar…fă ce zice mama blogger, nu ce face mama blogger, pentru că mulți văd, puțini pricep și foarte mulți plătesc pentru conferințe revelatoare.

În această ordine de idei, avem marea bucurie de a vă invita la prima noastră manifestare de mare anvergură, un set de conferințe pe tematica: Cum să nu și Cum să da. Subiectul principal de discuție va fi Ce să faci? N-ai ce să faci. Subiectele secundare vor fi, desigur, Inventarea mersului pe jos și Trecerea inevitabilă a timpului. Ne întâlnim în mai multe locații, alese special pentru voi:

12 Iunie New York
16 Iunie San Francisco
19 Iunie Miami
23 Iunie Dubai
26 Iunie Bangkok
28 Iunie Filipine

Intrarea este liberă, la fel și ieșirea.
Pentru turneul european urmează să anunțăm datele. Sneak peak – ne vedem la St. Tropez!

Rămâneți cu noi ca să aflați ceea ce oricum știți!


Ne aprindem și noi o țigară?

 

A mâncat un sendviș cu cărniță de dimineață așa că m-am bucurat că și-a luat proteina, mi-a spus liniștită o mămică despre băiețelul ei de nici doi ani, trăgând cu nesaț din țigară și eliberând rotocoale de fum către văzduh. După care s-a repezit la copilul care părea că nu s-a săturat cu proteina și ronțăia niște carbohidraNți de pe jos, sub formă de covrigei, să-i aplice o palmă la fund că nu a ascultat de ea când i-a strigat că nu e voie. E turc, sau ce?! Apoi mi-a spus, pioasă, că merge la biserică să-l împărtășească și pe el, că așa se cade în postul Paștelui.

Continue reading Ne aprindem și noi o țigară?


Iluzii spulberate

Băiatul meu este într-o nouă etapă de dezvoltare a personalității lui în care contrazice tot ce îi spunem noi, părinții. De fapt contrazice pe oricine vorbește cu el și îi spune sau propune ceva. Fără noimă, desigur, ci doar de dragul de a avea o părere personală izvorâtă din mintea lui. Nu contează că spune ceva imposibil sau ridicol, nu râde nimeni de el. Îl lăsăm să povestească, zâmbim pe sub mustață (cine are…) și nu ne abatem de la planuri întru bunul mers al lucrurilor.

Continue reading Iluzii spulberate


I wanna know what love is

imagesÎn ordindea de idei în care mulţi adulţi se chinuie să găsească semnificaţia iubirii, fata mea, la 4 ani, o descrie firesc. Şi o descrie în urma unei conversaţii la felefon cu tatăl ei, încheiată cu un ‘te iubesc’ urmat de mulţi pupici care gâdilă auzul. Apoi mă întreabă, după un minut de scărpinat în barbă: ,,Mami, ce înseamnă ‘te iubesc’?” Hopa, e momentul perfect să îmi folosesc tehnicile de parenting acumulate de prin cărţi cumpărate cu bani grei şi stivuite în biblioteca de care nu am vreme să mă ating, fiindcă trebuie să fiu părinte în loc să citesc despre asta. Îi răspund – în semn de apărare, recunosc, fiindcă că nu ştiu un răspuns la întrebare pe pofta inimii ei (sau a mea) – tot cu o întrebare. ,,Ce crezi tu că înseamnă ‘te iubesc’?” La care buburuza continuă în căutare de răspuns. “Nu ştiu mami… Adică ştiu aşa că eu te iubesc. E ceva care nu se ‘provochează’. E ca un spectacol” Mai târziu, parcă nemulţumită de descrierea ei şi simţind nevoia de completări, îmi spune: ,,Mami, de fapt, ‘te iubesc’ e ca un curcubeu. Fiindcă mie îmi plac mult “curcubeurile” şi mi-e tare drag aşa de ele, de îmi vine să le îmbrăţişez toată ziua.”

Acestea fiind spuse, mă simt ca Virgil Ianţu la celebra emisiune cu copii şi sunt acum determinată să aflu mai multe răspunsuri la marile întrebări ale vieţii.