Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!

'Mom! Dad! The thunder scares me! 'Billy! We're under here! (bed)Înainte să devin mamă eram precum o domniţă de la palat, gata-gata să leşine la vederea unui păianjen inofensiv. Mă zburleam toată numai la gândul unui gândac în insectar, ţintuit pe vecie în pluta din spatele sticlei, darămite la întâlnirea cu un exemplar viu.
De când am devenit mamă şi încurajez studierea naturii înconjurătoare, băiatul meu curios mi-a adus diverse mortăciuni spre prezentare, în vederea unei autopsii inutile. Gândăcei (diminutivul sună mai putin înfiorător pentru mine), fluturi maronii hidoşi, jumătăţi de râme şi picioare de păianjeni. Un spectacol biologic macabru, la care asist cu îndârjire. De la un metru distanţă, e drept, pentru că dacă aş fi mai aproape ar trebui să sune cineva concomitent la 112. Nu vreau ca băiatul meu să-mi preia fobiile aşa că îmi inhib scârba şi mă prefac de-a dreptul interesată. Continue reading Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!


Unde-s trei, puterea creşte!

twinsStiţi cum e când ajungi la cabinet ca să afli cum evoluează sarcina şi ţi se răspunde că sarcinile evoluează bine? Nu?? Nici eu.
Dar am auzit că vii acasă şi începi să scotoceşti internetul după accesorii pentru gemeni, îţi suni prietenele să ţină bine de hainele rămase de la copii şi te gândeşti cu o neputinţă închipuită cum o să-ţi ajungă doar două braţe pentru a îmbrăţişa trei copii şi un soţ?! Când o să mai am timp să mă spăl pe cap? Cum fac să ies afară cu trei copii odată? Mai bine stăm în casă până la majorat… Continue reading Unde-s trei, puterea creşte!


M-am săturat de rufe

loundry

M-am săturat de rufe. Nu le mai pot vedea. Fie că sunt murdare, curate, călcate, necălcate, sunt întotdeauna prea multe. Și prea puține în același timp.

Cum se face că, atunci când pui rufele la spălat, te tot minunezi că sunt prea multe – îți spui convinsă, cu voce tare (deși nimeni nu îți răspunde) că de fapt, nu ai avea nevoie de atât de multe –  iar când vrei să ieși din casă, realizezi cu indignare că nu ai ce îmbrăca…Nici tu, nici copilul. Știu. Vei spune că sunt fie la spălat, fie la uscat. Fie așteaptă să fie călcate. Adevăr grăit-ai! Nedreptățite mai sunt ele cum își duc veacul așa, într-o eternă așteptare – ba să fie spălate, ba călcate, ba aranjate. Continue reading M-am săturat de rufe


Pe cine nu laşi să doarmă, te lasă (totuşi) să trăieşti

no sleep

Odată cu venirea prânzului vine şi momentul împlinirii planului meu ticluit în gând dis-de-dimineaţă: să dorm odată cu pruncul, ca să mai recuperez din oboseala acumulată în doi ani. Ştiu, cu un somn nu se face primăvară, dar se mai îmblânzesc cearcănele.
Cu ochii mici şi prietenoşi, pe jumătate închişi, anunţ copilul că e rost de nani, ca să ne mai încărcăm puţin bateriile pentru a doua parte a zilei. Acesta mă urmează în pat, atitudine pe care o interpretez în mod naiv drept un semn bun şi o dovadă de înţelegere din partea lui. Continue reading Pe cine nu laşi să doarmă, te lasă (totuşi) să trăieşti


La ceas aniversar

Casa se umple de neamuri și de cadouri. Peste tot, Michi Mauși și jucării care mai de care mai colorate. Fiecare are grijă să fi băut un ou crud dis-de-dimineață, ca să fie la înălțime când se cântă “la mulți ani”. Important nu e să cânți bine, ci să cânți tare. Așa că răsună tot cartierul de la trilurile corului format ad-hoc.
Ne pornim cu toții dispozitivele mobile, pentru a imortaliza momentul. Continue reading La ceas aniversar


La joacă, pe ritmuri muzicale

Duminică. Soare. 7 grade cu plus. 12 la prânz. Miros de primăvară înșelătoare.

Parcul este încărcat. Mai mulţi părinţi şi bunici decât copii. Toată lumea îmbrăcată mândru, cu hainele de duminică. Bebeluşii din cărucior degustă contemplativ atmosfera neastâmpărată de afară. Lângă ei, se aude în ritm andante: “Al meu doarme doar afară, în cărucior, în casă nicio şansă”; “A mea nu mănâncă legumele, decât cele din borcan”; “Al meu plânge întruna, zi şi noapte – nu ştiu cum de acum stă cuminte”. Continue reading La joacă, pe ritmuri muzicale


Ce-am făcut ieri?

image1Copilul a adormit la prânz. Eu nu. Cu ce sã încep ca sã fiu cât mai eficientã? Strâng hainele lãsate prin casã. Câteva din ele merg la spãlat, așa cã mă îndrept cu ele pe brațe spre coșul cu rufe. Încep sortarea lor pe culori și le las, deocamdată, când realizez cã n-aș avea unde sã le întind. Hainele uscate n-au fost strânse. Mã apuc sã le strâng de pe uscător când, sunã curierul cu o livrare. Merg la ușã, primesc coletul și îl desfac, sã vãd pe loc dacă pachetul conține ceea ce am comandat. În caz contrar, nu se primesc reclamații ulterioare. Conține. Închid ușa și analizez în detaliu cãrțile mult așteptate. Continue reading Ce-am făcut ieri?


Que hora es?

20130730-071942

În încercările documentate şi verificate de a instala o rutină de somn pentru copilul tău, îţi vei dea seama că vei ajunge pe un roller-coaster al reglării şi dereglării somnului celui mic.

Vei începe o ameţitoare călătorie pentru care nici măcar nu trebuie să plăteşti vreun bilet (dar pentru care ai fost pe loc de aşteptare cam nouă luni de zile) şi în care te vei considera norocoasă dacă, măcar de două ori pe an, apare vreun “naș” care să îţi permită să cobori la prima staţie (ca să îţi tragi şi tu sufletul şi să poţi apela în linişte la un suc proaspăt de struguri învechit la butoi – activitate uneori necesară pentru relaxarea abordării tale părinteşti). Continue reading Que hora es?


Despre revenirea la formele inițiale

exercising-cartoon Ți-a ajuns. Au trecut 3 luni de când ai născut și nu te mai suporți. Ai comandat o colecție întreagă de piese “must have” de pe internet, ca să ai ce îmbrăca atunci când ieși în parc cu copilul și tot nu îți vine nimic bine. Ești convinsă că gravitația există doar ca să ajungi tu în pragul unei grave depresii, fiindcă anumite părți ale corpului sunt din ce în ce mai obraznice și nu ți se supun. Prin urmare, iei atitudine în acest sens și faci toate aranjamentele necesare ca să pregătești prima zi la sala de sport: Continue reading Despre revenirea la formele inițiale


Fauna parcului

image4Există o specie demnă de atenţie care populează parcurile ţării, întâlnită cu precădere în capitală: mămica păpuşă pe tocuri. Împinge, aparent fără efort, căruciorul, al cărui greutate medie variază între 10-20 kilograme, la care se adaugă greutatea copilului cuprinsă între trei şi 15 kilograme, în funcţie de vârstă. Plus nelipsita geantă plina cu mâncare, scutece şi haine de schimb (dacă se murdăreşte şi trebuie schimbat de urgenţă?!) şi multitudinea de jucării înghesuite în chip ingenios în orice colţişor liber al căruciorului. Continue reading Fauna parcului