" />

La joacă, pe ritmuri muzicale

Duminică. Soare. 7 grade cu plus. 12 la prânz. Miros de primăvară înșelătoare. Parcul este încărcat. Mai mulţi părinţi şi bunici decât copii. Toată lumea îmbrăcată mândru, cu hainele de duminică. Bebeluşii din cărucior degustă contemplativ atmosfera neastâmpărată de afară. Lângă ei, se aude în ritm andante: “Al meu doarme doar afară, în cărucior, în casă nicio şansă”; “A mea nu mănâncă legumele, decât cele din borcan”; “Al meu plânge întruna, zi şi noapte – nu ştiu cum de acum stă cuminte”.


Ce-am făcut ieri?

Copilul a adormit la prânz. Eu nu. Cu ce sã încep ca sã fiu cât mai eficientã? Strâng hainele lãsate prin casã. Câteva din ele merg la spãlat, așa cã mă îndrept cu ele pe brațe spre coșul cu rufe. Încep sortarea lor pe culori și le las, deocamdată, când realizez cã n-aș avea unde sã le întind…

Citeste mai mult


Fauna parcului

Există o specie demnă de atenţie care populează parcurile ţării, întâlnită cu precădere în capitală: mămica păpuşă pe tocuri. Împinge, aparent fără efort, căruciorul, al cărui greutate medie variază între 10-20 kilograme, la care se adaugă greutatea copilului cuprinsă între trei şi 15 kilograme, în funcţie de vârstă. Plus nelipsita geantă plina cu mâncare, scutece şi haine de schimb (dacă se murdăreşte şi trebuie schimbat de urgenţă?!) şi multitudinea de jucării înghesuite în chip ingenios în orice colţişor liber al căruciorului.


A alăpta sau a nu alăpta. ACEASTA este întrebarea

Încă din primele luni de sarcină te încearcă nişte (prea multe) întrebări pe care le găseşti stânjenitoare, ca să nu mai pomenim ciudate, pentru a le rosti cu voce tare. Ţi-e teamă că, odată rostite, nu le mai poţi înghiţi. Ţi-e teamă că, dacă ies în spaţiul aerian care te înconjoară, se amplifică şi nu se mai potrivesc cu silueta ta de mămică mândră de burtica ei. Nu, nu îţi doreşti să le vociferezi fiindcă îţi este teamă că vei descătușa manifestări disgrațioase ale unei crize Tourette şi, atunci, îţi vine ideea ingenioasă să adresezi aceste întrebări – uitându-te cu

Citeste mai mult


O zi obișnuită din viața unei mame obișnuite

Dimineaţa de azi a început ca oricare alta. Ca prin vis, aud un copil miorlăind. Ah! E chiar al meu! Nu pot să cred că trebuie să mă dau (iar) jos din pat. Prima promisiune mincinoasă pe care mi-o fac este că o să dorm la prânz, cu copilul. Ştiu şi eu că mă mint cu neruşinare, dar altfel nu reuşesc să mă mobilizez. Runda întâi: pierzătoare, eu. Al doilea gând impertinent care mă încearcă vine sub forma unei interogaţii: nu care cumva plouă, ca să rămânem în casă toată ziua aşa încât să reuşesc să mă odihnesc? La naiba, e soare!

Citeste mai mult