" />

Noi stăm la oliță!

Periodic dau peste câte o picătură care umple încet paharul răbdării mele cu privire la felul în care mamele se exprimă la plural redând ceva caracteristic numai copilul. “Noi stăm deja la oliță”. Amândoi?! Pe aceeași oliță?! “Ne-a mai ieșit un dințișor.” Amândurora câte unul?! “Noi nu vorbim încă”. Între voi?! Aceste femei se identifică până la simbioză cu puii lor, așa încât atunci când cel mic mănâncă, ele se simt sătule. Dacă pruncului îi erupe un dinte, durerea se resimte inclusiv în gingiile mamei. Iar când acesta merge spre oliță, trage și ea un pârț. Am întrebat o mamă

Citeste mai mult


Scurt ghid de consum al vinului

Dacă până să ai copii te încredeai în sfaturile chelnerilor pentru a asocia un anumit tip de vin pentru un anumit fel de mâncare, după ce sosesc copiii, nu numai că nu mai ai timp să te gandești ce vin la ce farfurie să așezi, începi să regândești asocierea vinului. Culoarea, textura, parfumul și mai ales sticla, se pliază de acum încolo perfect pe situațiile de care zilnic ne bucurăm alături de copiii noștri. Devenim somelieri pricepuți pe masură ce experimentăm mai mult din bucuriile vieții de părinte. Pentru cei novice în această aventură, un mic ghid de început: 1.

Citeste mai mult


Mame antreprenoare și aplicatorul de cremă

Nu e o noutate faptul că, odată intrate în rolul de mame, femeile devin extrem de inventive. Își fac viața mai ușoară, folosindu-și dinții pe post de mâini și degetele de la picioare pe post de pensete, atunci când dinții, pardon mâinile, le sunt ocupate cu ceva și trebuie ridicat altceva urgent de pe jos. Așa că nu e neobișnuit să auzi de mame antreprenoare la tot pasul. Înainte să săriți pe mine, să vă explic. Asta nu e o reclamă. Și nu, nu m-am apucat de antreprenoriat. Încă. Deși cred că și pruncii noștri au idei mai bune decât

Citeste mai mult


Extracurriculare, optionale, obligatorii. Cine mai dorește?

“Băiatul meu are câte o activitate pe zi după școală, în fiecare zi. Lunea merge la flaut, marți la scrimă, miercurea la înot, joia la călarie și vinerea la șah. Weekendul îl păstrăm pentru ieșiri în familie, cât mai în natură, de obicei, sâmbăta merge la bunicii lui, care îl duc în drumeții”. Aham… Și duminică vă scoate ochii? “Fetița mea cea mare vrea să participe la toate extracurricularele opționale de la grădi. Am inscris-o la T O A T E. Îi place așa de mult încât nu mai vrea să vină acasă.  Ce pot eu să-i fac?” Ăăăă, păi

Citeste mai mult


Lacul lebedelor

Gărgărița mea mică vrea la balet. Vrea să se facă balerină. Și dacă o întrebi,  după ce aclamă asta cu un R în plină dezvoltare de pronunție,  ce anume vrea să se facă, se corectează repede spunând că vrea să fie “balelină”. Recunosc, și eu am avut dorința asta, nu la 3 ani ci la 30. Și atunci cum să nu-mi încurajez copilul dacă “vlea” și ea balet? Bun… Căutat ora de balet care să primească “baleline” mici. Avut noroc să găsesc ora de balet pentru “baleline” mici și mari. Adică un fel de oră de balet pentru mamă și

Citeste mai mult


Povestea vântului

Vă amintiți cu siguranță, cele dintre voi care sunteți în primii ani de mămicie, de câte aplauze și ovațiuni stârneau în familia restrânsă, lărgită și chiar extinsă, primele pârțuri ale copilului. Era ceva bucurie de nedescris să auzi un părț sănătos după o repriză de supt la sân. Și se lăsa cu laude și cu bravo-uri ( în vremea aceea și pentru acest motiv doar, permitea până și Alfie lauda adresată pruncului). Se continua cu întăriri pozitive de genul: Hai, încă unul pentru buni, în speranța că un pârț mai mare sau mai sonor asigură somnul ferit de colici. Vremea

Citeste mai mult


AMR-ul pentru noul an școlar

Știți vorba aia folosită pentru curele de slabire și pentru (mai nou) curele de detoxifiere (varianta în trend pentru cele care nu vor să recunoască faptul că vor să slabească și spun că vor să se detoxifieze iar apoi când le vezi uscate-lipite spun că nu au vrut să slabeasca, că a fost ceva efect advers al unei cure de detoxifiere de trei luni în care au mâncat iarba verde garnisită cu aer)? Vorba aia care începe cu: De luni… și se continuă cu o listă de obiceiuri culinare nemaiauzite. Nu, nu sunt cure de slăbire, sunt cure de regăsire.

Citeste mai mult


Eu când vreau să plâng, plâng

Cu un copil obosit care caută ORICE motiv să plângă, dialogul decurge așa: El: – Vreau melodia cu elefantul! Eu: – În românește sau în engleză? El: – Nuu! Aaaaaaltaaa! Eu: – Care? Că nu am alta. Le am doar pe acestea două. El: – Dar de ce nu vrei să pui ce vreau eeeeeuuu? Eu: – Pentru că nu înțeleg ce îmi ceri. Spune ce altă melodie vrei, iar eu caut. El: – Nuuuu! Vreau aaaaalta cu elefantul. Eu: – Am înțeles. Ești obosit și cauți motive să plângi. E în regulă să plângi. Poate te descarci și îmi

Citeste mai mult


Vreau un cinema adevărat, de mall separat

M-am trezit de dimineață gandindu-mă cu melancolie la vremurile în care nu existau așa zisele shopping resort-uri, în care găsești tot ce (nu) vrei. Vremurile de odinioară, în care rula un singur film la cinema și în care era cu adevărat un lucru relaxant să ieși la un film. Ai să-mi spui că mă transform într-o babă posomorâtă, dar nu ai dreptate. E doar un început de sociofobie indusă de faptul că suntem oarecum constrânși să vedem un film nou, neapărat la mall. Da, știu. Nu mă pricep la tehnologie, nici la conectat televizorul la net