Diversificarea alimentației în China

Îmi amintesc câte griji îmi făceam la momentul la care am început diversificarea alimentației la primul copil. De ce nu mănâncă atâta cât îmi imaginam eu că ar fi suficient? De unde să mă aprovizionez cu legume și fructe cât mai natural și bine crescute? Cum să organizez mesele într-atât de bine încât copilul să aibă parte din toate câte ar fi trebuit să mănânce? Știți, genul acela de griji inutile pentru că ei oricum vor mânca bine atâta vreme cât părinții servesc drept model bun. Cel puțin până la o anumită vârstă.

Continue reading Diversificarea alimentației în China

Vrei, puiule, ovăz?

the_last_vegan_supper_1996085O zi obişnuită în parc. Copilul îmi cere biscuiţi. Analizez de-a stânga şi de-a dreapta partenerii lui de joacă. Sunt aceiaşi ca-n fiecare zi, cu aceleaşi mame care îmi povestesc obsesiv, cotcodăcind precum găinile în faţa unui munte de grăunţe, despre obiceiurile lor alimentare. Nu neapărat ale lor, cât despre cele impuse copiilor. “A mea nu vrea să mănânce carne! I-am cumpărat special un curcan de ţară şi nici nu s-a atins de el! Nu-i dau nici lapte de vacă, nu-i plac nici ouăle…” aducea una din ele asupra audienţei lumina strălucitoare a cunoaşterii principiilor alimentare sănătoase. Discuţia a continuat până într-acolo încât am dedus că fetiţa de un an şi jumătate se hrăneşte doar cu seminţe şi paie. Şi asta pentru că aşa vrea ea, desigur. Printre altele, aflu că niciun gram de zahăr nu este permis. Deci cum să scot la iveală biscuiţii ceruţi de băiatul meu, fără să stârnesc pofte şi altor copii? Mă întreb asta cu voce tare, iar mamele sar degrabă să mă liniştească şi să mă judece totodată: Continue reading Vrei, puiule, ovăz?