Cum intră un bărbat în panică

  
Prima oară când mi s-a rupt apa, iubitul meu drag, galben la față, era deja pe scara blocului. O rupsese la fugă către maternitate, cu scârțâit de ghete, că eram în toiul iernii…doar că fără mine, ca și cum el era cel care năștea. Iar eu îl întrebam unde se grăbește, că poate doar ni se pare că naștem. La cum trăia de intens momentul, folosirea pluralului nu e deloc întâmplătoare. 

Ideea era că eu nu am crezut nicio clipă că acela este momentul mult așteptat. Deh, mă uitasem la prea multe filme americane și trăiam cu impresia că ruptul celebrei ape înseamnă musai un flux necontrolat al unei cantități mari de lichid, care inundă totul în jur. Iar eu abia zărisem un firicel de apă, de-am crezut sincer că m-am scăpat pe mine puțin, sub presiunea greutății care apăsa constant pe vezică. 

A doua oară, același firicel m-a făcut să cred că avem un tipar conform căruia la mine nașterea de prunci se produce firav, nicidecum scandalos. Ca și cum copiii mei au hotărât să vină discret pe lume, să nu cumva să deranjeze pe careva. Nici atunci n-am crezut că începe efectiv travaliul, ci căutam orice altă scuză ca să nu fiu nevoită să accept ca da, trebuie să dau fuga la maternitate. 

Cel mai haios lucru în toată experiența aceasta este expresia de pe fața soțului. Nu se compară cu absolut nimic, parol! Devine schimonosit de teamă, speriat de ce urmează. Mai că-l apucă și pe el contracțiile și cârceii în tot corpul. Se grăbește la maternitate ca să nască odată și să scape de durere, iar tu te vezi nevoită să-i amintești suav, cu două palme aplicate pe fiecare obraz în parte, că nu el poartă copilul în pântec. Nu de alta, dar trebuie să-l trezești ca să fie în stare să conducă mașina.
 Se dă viteaz și insistă să intre cu tine în sala de operații, însă tot tu, deși în travaliu, rămâi cea lucidă și-l oprești la ușă. Pentru binele lui. Și al tău. Unii bărbați nu sunt făcuți să suporte durerea alteia și ai vrea ca medicii să se concentreze la tine și nu la înlăturarea leșinatului din sala de nașteri. 

Sursa foto: google.images

Nu toti taţii sunt la fel

IMG_8862

Unii sunt dedicaţi. Se implică mai ceva ca mamele în creşterea pruncilor. Schimbă scutece cu aceeaşi plăcere cu care studiază chiulasa maşinii. Fac baie copilului şi îl manevrează dând impresia că asta au făcut o viaţă. Răbdarea de care dau dovadă la masă şi la joacă întrece orice imaginaţie. Continue reading Nu toti taţii sunt la fel

Când răceşte soţul…

fluCând copilul este răcit şi crezi că mai rău de atât nu se poate, viaţa îţi mai dă o lecţie: răceste şi soţul.
La primul strănut al pruncului, soţul sare ca fript. A luat răceală de la cel mic! Încotoșmănit cu cea mai groasă pătură din casă, al cărei loc este ştiut doar de el şi pe care o scoate de la naftalină în vremuri de restrişte, se târăşte anevoie până la bucătărie şi scotoceşte în punga cu medicamente. Paracetamol, paracetamol sinus, …fen pentru răceală şi gripă, pune de două ceaiuri în două ibrice separate, unul pentru răceală şi altul pentru gripă şi apoi îşi face şi o ţuică fiartă. Continue reading Când răceşte soţul…