" />

Impactul jucăriilor

O mămică grijulie și toată toată atentă îmi povestea zilele trecute că ea nu i-a cumpărat băiețelului ei ( în vârstă de șase ani) niciun pistol de jucărie până acum. Sau mitralieră?! Ptiu, ptiu, piei satană! Ceilalți copii pot avea, e treaba părinților dacă aleg să le cumpere astfel de jucării nocive, dar al ei nu va poseda așa ceva. Și poate să-i ceară până nu mai poate, că ea nu are nicio intenție să-i cultive porniri violente. Preferă să-l ducă la pian și la dansuri, dezvoltând astfel latura sa mai sensibilă. Toate aceste declarații erau presărate cu ochi dați

Citeste mai mult

Ghici, ciupercă, ce-i?

Glumele copiilor sunt de un umor aparte. Râzi ca în desenele cu Tom&Jerry, tăvălindu-te pe podea și bătând cu pumnii în podea. Cel puțin așa râd eu. Nu sunt în categoria umorului evident, cauzat de cineva care cade alunecând pe o coajă de banană și nici în cea a bancurilor cu Bulă. Nici în categoria glumelor prea subtile, pe care le prind doar cei care au cu adevărat umor și care nu-ți explică poanta doar ca să-ți arate că au prins-o, ca și cum râsul n-ar fi o dovadă suficientă. După cum am spus: o categorie aparte.

Te voi duce în brațe până la majorat

  Ați remarcat vreodată bâțâiala mamelor care țin un copilaș în brațe? Stau normal, în poziție bipedă, dar în momentul în care preiau pruncul pe brațe începe pendularea pentru mutarea greutății de pe un picior pe altul. Reflexul acesta este doar în ADN-ul mamelor, pentru că tații nu se bălăngăne. Rămân înfipți în pământ, precum statuile, fără să arate nici măcar o secundă că s-ar chinui. Mamele, în schimb, se bâțâie de la stânga la dreapta și de sus în jos și ofteaza sub povara greutății, după care informează cu exactitate audiența, dacă aceasta există, câte kilograme și grame are

Citeste mai mult