" />

Cum să găsești mici momente de liniște când ai un copil de 2 ani în casă

1. După cel puțin 10 povești spuse, mai multe inventate decât citite, te bucuri tacit de momentul în care copilul adoarme, aplaudând în sinea ta dovada clară că stăpânești meșteșugul trimiterii copilului în țara viselor. Calmându-ți cu greu micul dans al bucuriei, mocnit doar de spaima că poți trezi copilul proaspăt adormit, folosești levitația drept singura soluție sigură de a te sustrage din camera lui. Până la urmă, nu vrei să riști să se trezească instant la primul scârțâit de parchet ca să te întrebe, spre uimirea ta și a lui, unde mergi.

Pe cine nu laşi să doarmă, te lasă (totuşi) să trăieşti

Odată cu venirea prânzului vine şi momentul împlinirii planului meu ticluit în gând dis-de-dimineaţă: să dorm odată cu pruncul, ca să mai recuperez din oboseala acumulată în doi ani. Ştiu, cu un somn nu se face primăvară, dar se mai îmblânzesc cearcănele. Cu ochii mici şi prietenoşi, pe jumătate închişi, anunţ copilul că e rost de nani, ca să ne mai încărcăm puţin bateriile pentru a doua parte a zilei. Acesta mă urmează în pat, atitudine pe care o interpretez în mod naiv drept un semn bun şi o dovadă de înţelegere din partea lui.

Vrei, puiule, ovăz?

O zi obişnuită în parc. Copilul îmi cere biscuiţi. Analizez de-a stânga şi de-a dreapta partenerii lui de joacă. Sunt aceiaşi ca-n fiecare zi, cu aceleaşi mame care îmi povestesc obsesiv, cotcodăcind precum găinile în faţa unui munte de grăunţe, despre obiceiurile lor alimentare. Nu neapărat ale lor, cât despre cele impuse copiilor. “A mea nu vrea să mănânce carne! I-am cumpărat special un curcan de ţară şi nici nu s-a atins de el! Nu-i dau nici lapte de vacă, nu-i plac nici ouăle…” aducea una din ele asupra audienţei lumina strălucitoare a cunoaşterii principiilor alimentare sănătoase. Discuţia a continuat

Citeste mai mult

La cumpărături cu copilul de doi ani

Mersul la cumpărături de alimente este o sarcină pe care o amân şi o deleg cât de mult posibil. Dar vine ziua în care TREBUIE să ajung OBLIGATORIU la market. Nu mai am scăpare. Acea zi a fost azi, când am constatat că dintr-o jumătate de borcan de zacuscă, o ceapă şi un iaurt chiar nu am ce găti. Am hotărât să merg la magazinul de peste drum, în ideea în care cumpăr chiar numai ce-mi trebuie urgent (ha, ha, ha! de câte ori ţi-ai spus asta?). Fac lista şi chem copilul la prelegere. Eu: – Mergem la market să

Citeste mai mult

Marţi 13

Înarmează-te cu răbdare pentru atunci când îţi duci pruncul la spaţiul de joacă. Răbdarea îţi va trebui ca să suporţi cu un aparent calm pe domnişoara angajată (în urma unor preselecţii la sânge) să stea pe facebook în timp ce ar trebui să supravegheze copiii, pentru că să se joace cu ei este deja în afara atribuţiilor fişei postului. De răbdare vei avea nevoie ca să-i suporţi pe ceilalți prunci în căutare de atenţie de la persoane adulte, lăsaţi de părinţi în grija angajatei care îşi pileşte unghiile, ascunsă fiind într-un colț unde copiii nu pot ajunge la ea.

Cutra parcului

Ştiţi cum la fiecare nuntă există “păcăliciul nunţii?” Este acel unchi de gradul al treilea care se chercheleşte primul, dansează languros cu toate mătuşile pe ritmuri pe care le aude doar el, nicidecum pe cele cântate de formaţie, se urcă pe scenă şi cere să i se dea un microfon şi s-ar lua de-o toartă cu toţi membrii formaţiei, ca şi cum se ştiu de-o viaţă, în încercarea insistentă de a face câte o dedicaţie fiecărui nuntaş. În general, aceştia ajung protagoniştii filmelor care fac deliciul reţelelor sociale. Aşa cum la fiecare nuntă există câte unul care se remarcă detaşat,

Citeste mai mult

Și voi? Al doilea copil?

“Când veți avea un copil?” , “Dar voi, ce faceți? Timpul trece…”, “Cât mai ai până naști?”, “Unde naști?”, “Cu cine naști?” sau, chiar mai rău, “Cum anume ai de gând să naști?” sunt întrebări de care ai scapat în momentul în care puiul tau are mai bine de un an. Te gândești, prin urmare, că poți să ieși în siguranță sub ochii parcului; până la urmă ai privirea ageră și recunoști de la o distanță de 10 cărucioare limbile acuțite în căutare de noutăți despre procesul perpetuării genelor familiei tale.

Ce-am făcut ieri?

Copilul a adormit la prânz. Eu nu. Cu ce sã încep ca sã fiu cât mai eficientã? Strâng hainele lãsate prin casã. Câteva din ele merg la spãlat, așa cã mă îndrept cu ele pe brațe spre coșul cu rufe. Încep sortarea lor pe culori și le las, deocamdată, când realizez cã n-aș avea unde sã le întind…

Citeste mai mult