" />

Bone sub acoperie, partea a II-a

…Mai există o categorie de bone, alcătuită din doamne respectabile, interesate mai puţin de păzitul copiilor şi mai mult de bârfă. Sunt ca spionii care ar fi făcut carieră dacă ar fi fost descoperiţi la timp de cineva, atenţi la tot ce mişcă dar fără nicio uşiţă între creier şi laringe. Astfel, orice văd şi aud în casele în care-şi câştigă existenţa, varsă printre cărucioarele şi jucăriile noastre. Te caută cu privirea şi-n gaură de şarpe, până pare ca tu ai luat prima contact vizual cu ea şi, a citit ea bine în ochii tăi dornici de detalii picante, că

Citeste mai mult

Fauna parcului

Există o specie demnă de atenţie care populează parcurile ţării, întâlnită cu precădere în capitală: mămica păpuşă pe tocuri. Împinge, aparent fără efort, căruciorul, al cărui greutate medie variază între 10-20 kilograme, la care se adaugă greutatea copilului cuprinsă între trei şi 15 kilograme, în funcţie de vârstă. Plus nelipsita geantă plina cu mâncare, scutece şi haine de schimb (dacă se murdăreşte şi trebuie schimbat de urgenţă?!) şi multitudinea de jucării înghesuite în chip ingenios în orice colţişor liber al căruciorului.

O altfel de tipologie a plânsului

Deși nu ești chiar convinsă că există câte un tip de plâns pentru fiecare nevoie în parte, iei de bune toate explicațiile primite de la cei mai învățați ca tine și încerci să îți liniștești copilul, aplicând metode de diminuare a volumului micului tău subwoofer. Toate bune până aici. Până când vei constata că, deși nu îi e foame, sete, nu trebuie schimbat, plimbat, legănat (sau orice alt participiu la care te gândești), există și alte tipuri de plâns, greu de identificat la început dar care se fac din ce în ce mai prezente în rutina zilnică sau, pentru cele

Citeste mai mult

Nu este a ta! Lasă că-ți cumpără mami și ție!

“Nu este a ta! Nu pune mâna pe ea! Lasă că-ți cumpără mami și ție!”, aud frecvent de la mame care își îndeamnă copiii la rațiune și posesivitate, în timp ce-și scarpină gențile scumpe de pe umăr. O femeie nu e femeie fără o geantă pe umăr. Chiar și în parc. Și una pe cărucior, desigur, că nu se face să pui măr și biscuițel în poșeta de designer. Poate să curgă și să păteze pielea de struț, Doamne ferește!

În loc de text

Azi-dimineaţă, în parc. Temperatura la exterior: +1 grad. Două septuagenare simpatice se opresc în dreptul nostru, una dintre ele adresându-se băiatului meu: – Măi, tu eşti fetiţă sau băiat? Niciun răspuns. Cealaltă hotărăşte să răspundă în locul lui, ca sa n-o lase nelămurită pe cea dintâi: – E băiat, soro, că umblă cu gâtul gol!

A alăpta sau a nu alăpta. ACEASTA este întrebarea

Încă din primele luni de sarcină te încearcă nişte (prea multe) întrebări pe care le găseşti stânjenitoare, ca să nu mai pomenim ciudate, pentru a le rosti cu voce tare. Ţi-e teamă că, odată rostite, nu le mai poţi înghiţi. Ţi-e teamă că, dacă ies în spaţiul aerian care te înconjoară, se amplifică şi nu se mai potrivesc cu silueta ta de mămică mândră de burtica ei. Nu, nu îţi doreşti să le vociferezi fiindcă îţi este teamă că vei descătușa manifestări disgrațioase ale unei crize Tourette şi, atunci, îţi vine ideea ingenioasă să adresezi aceste întrebări – uitându-te cu

Citeste mai mult

O zi obișnuită din viața unei mame obișnuite

Dimineaţa de azi a început ca oricare alta. Ca prin vis, aud un copil miorlăind. Ah! E chiar al meu! Nu pot să cred că trebuie să mă dau (iar) jos din pat. Prima promisiune mincinoasă pe care mi-o fac este că o să dorm la prânz, cu copilul. Ştiu şi eu că mă mint cu neruşinare, dar altfel nu reuşesc să mă mobilizez. Runda întâi: pierzătoare, eu. Al doilea gând impertinent care mă încearcă vine sub forma unei interogaţii: nu care cumva plouă, ca să rămânem în casă toată ziua aşa încât să reuşesc să mă odihnesc? La naiba, e soare!

Citeste mai mult