Despre nervii copiilor

Când primul născut trântește prima criză de nervi, poți considera că ai parte de un jalon al maturizării tale, pentru că e ceva nou ce n-ai mai trăit pe pielea ta. Da, ai mai văzut la copiii prietenilor tăi, dar nefiind o experiență cu implicare personală ci un eveniment văzut din afară, trăirile erau reduse în intensitate. Cel mult te minunezi și faci cruce cu limba-n cerul gurii, sperând să nu ți se întâmple și ție vreodată.

Continue reading Despre nervii copiilor

Impactul jucăriilor

O mămică grijulie și toată toată atentă îmi povestea zilele trecute că ea nu i-a cumpărat băiețelului ei ( în vârstă de șase ani) niciun pistol de jucărie până acum. Sau mitralieră?! Ptiu, ptiu, piei satană! Ceilalți copii pot avea, e treaba părinților dacă aleg să le cumpere astfel de jucării nocive, dar al ei nu va poseda așa ceva. Și poate să-i ceară până nu mai poate, că ea nu are nicio intenție să-i cultive porniri violente.

Preferă să-l ducă la pian și la dansuri, dezvoltând astfel latura sa mai sensibilă. Toate aceste declarații erau presărate cu ochi dați peste cap și erau relatate pe fondul unei atitudini fals umile și sigure 100% că deține rețeta succesului pentru a crește un copil perfect.

Ascultam fascinată detalii despre analiza minuțioasă făcută din punct de vedere semnificativ fiecărui obiect care intra în viața copilului. Nimic nu era lăsat la întâmplare. Pe când o admiram și mă gândeam că poate nu sunt suficient se atentă sau exigentă la rându-mi, îi aud băiatul strigând către un altul: “Pleacă băi imbecilule de aici!”

Am răsuflat eliberată de povară. Pistolul de jucărie pare să fie ultima grijă.

Adulții spun lucruri trăznite

Dau binețe unui vecin ieșit la plimbare cu fetița în vârstă de trei luni. Întreb politicos ce face bebelușa și constat la fel de politicos cum a crescut precum Prâslea, într-un timp atât de scurt. Răspunsul mă pălește fără anunț prealabil: “E cam agitată din cauza puseului de creștere de trei luni. Dar MÂINE trebuie să se termine, așa zice calendarul.”

Am gogonat ochii și am căscat gura, incapabilă să articulez ceva mai diplomatic decât: “Crezi că e chiar atât de…matematic? Mâine? Fix mâine?”

M-a asigurat că da, că mâine se încheie perioada despre care a citit în cărți și că a cronometrat exact de când a început.

Ce să vă zic?! Nu mai pot ieși liniștită nici să duc gunoiul că una două aud o nerozie despre care să vă povestesc și vouă.

Decalogul copiilor

 

1. Dacă e pe jos, i se va trage un șut.

2. Dacă sunt strânse, se vor împrăștia.

3. Dacă există o picătură de apă pe jos, se va călca în ea.

4. Dacă a căzut mâncare pe masă, se va întinde cu mâinile.

5. Dacă e vremea de somn, se va începe maratonul prin casă.

6. Dacă se pune mâna pe vreo cariocă…Doamne apără și păzește!

7. Dacă e de pe jos, se bagă în gură.

8. Dacă e de pe sus, se trage în jos.

9. Dacă nu-mi mai trebuie, îl arunc oriunde.

10. Dacă există orice tentativă de dialog între adulți, trebuie întreruptă cu orice preț.

E ceva dubios la mijloc

În urmă cu mulți ani am avut un job de consultant IT care mi-a plăcut teribil pentru că îmi foloseam cu succes abilitățile de comunicare pentru a mă face înțeleasă de către orice om care participa la cursurile mele, indiferent de educație și, mai ales, de IQ. Trebuia să alternez limbajul așa încât mesajul meu să fie recepționat atât de muncitorii care manevrau marfa în depozite cât și de directorii care contractau serviciile companiei pe care eu o reprezentam.

Continue reading E ceva dubios la mijloc

Etapele dezvoltării la copii

1. Pe la un an și ceva stau prinși de piciorul tău prin casă și sunt ca o umbră la orice mișcare pe care o faci. Fie că pregătești micul dejun sau mergi la toaletă, ei sunt ca o prelungire a ta și nu poți respira fără să respire și ei din aerul tău. Orice faci, îți respiră în ceafă…mă rog, în genunchi, că acolo ajung, și nu te slăbesc nici măcar o secundă.

Continue reading Etapele dezvoltării la copii