" />

Viitorul sună sumbru

Micuța Mamă Omidă în devenire, la nici cinci ani, îmi prezintă un viitor incert și aparent apropiat: – Mami, îți dai seama că mamaia (adică străbunica) mai are puțin și moare? – De ce crezi asta? – Pe bune? Păi tu n-ai văzut câți ani are? – … – Dacă mă gândesc bine, nici voi nu mai aveți mult, că și voi aveți mai mulți ani ca mine. Am râs ca la o glumă bună, deși cu un picior în groapă în opinia unuia, pentru simplul motiv că nu mi-a pus întrebări serioase despre moarte. Da, vorbește despre ea, dar

Citeste mai mult

Diversificarea alimentației în China

Îmi amintesc câte griji îmi făceam la momentul la care am început diversificarea alimentației la primul copil. De ce nu mănâncă atâta cât îmi imaginam eu că ar fi suficient? De unde să mă aprovizionez cu legume și fructe cât mai natural și bine crescute? Cum să organizez mesele într-atât de bine încât copilul să aibă parte din toate câte ar fi trebuit să mănânce? Știți, genul acela de griji inutile pentru că ei oricum vor mânca bine atâta vreme cât părinții servesc drept model bun. Cel puțin până la o anumită vârstă.

Parentingul foarte relaxat

Viața de copil în Spania este fabuloasă. Ca să deprinzi ritmul pe care îl vei avea ca adult trebuie să te antrenezi de mic copil. Din cauza căldurii dar și a ritmului general al nației, programul de seară începe la ora 21. Spre deosebire de alte țări în care la această oră copiilor li se spun povești sau chiar sforăie, copiii spanioli abia ies în oraș.

Până la Dumnezeu te caftesc sfinții!

Spania este o țară religioasă până în măduva oaselor lor iberice. Efectele acelei “reconquista” spirituale, ale monopolului ideologic pe viața spaniolilor în scopul recatolicizării societății se resimt și în zilele noastre, cu precădere în anumite zone ale țării în care oamenii trăiesc sărbătorile cu pioșenie și cumpătare.

Despre nervii copiilor

Când primul născut trântește prima criză de nervi, poți considera că ai parte de un jalon al maturizării tale, pentru că e ceva nou ce n-ai mai trăit pe pielea ta. Da, ai mai văzut la copiii prietenilor tăi, dar nefiind o experiență cu implicare personală ci un eveniment văzut din afară, trăirile erau reduse în intensitate. Cel mult te minunezi și faci cruce cu limba-n cerul gurii, sperând să nu ți se întâmple și ție vreodată.