Amintiri din copilărie

Dacă ar trăi pruncii mei o copilărie după chipul și asemănarea celei pe care am avut-o eu sau oricine din generația mea, cred că aș ajunge la balamuc. Nu știu zău cum a rezistat mama fără să n-o ia razna. O singură explicație îmi vine în minte: în acele vremuri, oamenii se puteau baza mai mult pe intervenția și ajutorul întregii comunități. Ne știau vecinii pe o rază de câteva blocuri, umblam în grupuri de copii și ne știa și “tanti de la pâine”.

Continue reading Amintiri din copilărie