" />

1 iunie la Muzeul Satului

Reuşim să ne strecurăm prin puhoiul de lume. Ce idee originală am avut să venim aici! Suntem doar noi şi jumătate din oraş. Însă decorul merită toată osteneala. Mamele s-au asortat cu copiii, toţi purtând ii brodate. Ia te uită! Deci se poate! Întreaga familie poarta ie, inclusiv tatăl, a cărui talie este marcată de un brâu lat. Ce emoţionant! Deci nu doar că s-au gândit cu toţii să vină aici, dar au reflectat şi la păstrarea tradiţiilor.

Dau din casă

Întrucât m-am apucat de ordine zilele trecute, dar tot ce am reuşit să fac a fost să scriu pe blog despre cum am vrut eu să fac ordine, situaţia a rămas ca şi până acum în casă. Unde mă întorc, lovesc ceva care ajunge să cadă de pe altceva. Şi trebuie ridicat. Spaţiul locativ e mare, dar totuşi insuficient. Jucăriile sunt puse una peste alta în coşuri, sertare, cutii şi cutiuţe. Căni cu apă sunt lăsate peste jucării. Broccoli fiert şi resturi de măr sunt puse pe mobilă peste hârtiile acoperite de carioci. Fără capac. Carioci care ajung să cadă

Citeste mai mult

Parenting-ul pe alte continente

Thailanda    Pe un scuter încap mama şi copilul, cu vârsta între 3-4 ani. Siguranţa este dată de poziţia frontală şi de balansul cu picioarele care flutură în mers. Casca este opţională. O poartă doar cel cu capul suficient de mare pentru un astfel de accesoriu.

Tantricul tantrum sau cum să rămâi zen în timpul crizelor de furie

Fain subiect mi-am mai ales azi. Mă simt inspirată însă, fiindcă am început să fiu participant activ – inactiv, observator, spectator şi martor obligat-forţat al mult temutelor episoade de tantrum ale copilului de 1, 2, sau chiar 3 ani (pentru cei mai năpăstuiţi de soartă dintre noi). Grupa de vârstă este aşa de largă pentru că, ştii cu siguranţă,

10 lucruri pe care ar trebui să le ştii înainte să ai copii

1. Casa nu e dezordonată. Este doar redecorată de către copii; 2. Când începe să miroasă urât în casă, trebuie doar să muţi mobila şi să cauţi mâncarea ascunsă după/sub ea; 3. “Plânsul ajunge să nu-ţi mai atragă atenţia. Te ridici din fotoliu doar când miroase a ars sau când îţi ajunge apa la picioare” (anonim); 4. “Dacă vrei atenţia copiilor, tot ce trebuie să faci este să te aşezi pe canapea şi să pari relaxată” (anonim); 5. Liniştea este întotdeauna dubioasă; 6. Somnul devine un mit. Ştii că există, dar nu mai ştii cum arată; 7. O să rămâi

Citeste mai mult

Cum se angajează o bonă

Poate că te consideri o persoană cu multă stăpânire de sine. Poate că eşti cerebrală şi cu picioarele pe pământ. Poate că numeri pe degetele situaţiile în care te-ai pierdut cu firea. Dar crede-mă: toate astea pălesc în momentul în care eşti nevoită să angajezi o bonă. Abia atunci poţi spune cu mâna pe inimă că ştii definiţia cuvântului “paranoia”.

Married with children – partea 1

Ştii momentul acela din zi, în care te bucuri că ai trecut de toate examenele la care te-a supus nou-născutul tău, moment în care începi să prinzi curaj fiindcă nu mai e mult până ajungi să îţi împarţi sarcinile părinteşti cu jumătatea ta? Da, e momentul acela din zi în care se încheie ziua lui de muncă – fiindcă ziua ta de muncă nu se mai termină niciodată. Adică în vecii vecilor eşti angajată. Nu îţi mai faci griji că ţi se va desface contractul de muncă vreodată. Decât temporar, pentru cele câteva ore de creşă sau grădiniţă, apoi şcoală,

Citeste mai mult

Relaxarea, bat-o vina!

Am patru ore libere dimineaţa. Zilnic. Începând de azi. Prima senzaţie este de teamă. Am tânjit atâta vreme după câteva ore “în care să fac tot ce-mi doresc” iar acum, când în sfârşit le am, nu mai ştiu ce-mi doresc. În încercarea de a-mi reaminti ce voiam să fac, mă trezesc aspirând frenetic şi dând cu mopul, iar apoi râzând de mine pentru activităţile ridicole la care mă supun. Asta făceam oricum, chiar şi cu pruncul în preajmă, deci pentru ce-mi trebuiau orele libere? Ia să stau puţin degeaba.

Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!

Înainte să devin mamă eram precum o domniţă de la palat, gata-gata să leşine la vederea unui păianjen inofensiv. Mă zburleam toată numai la gândul unui gândac în insectar, ţintuit pe vecie în pluta din spatele sticlei, darămite la întâlnirea cu un exemplar viu. De când am devenit mamă şi încurajez studierea naturii înconjurătoare, băiatul meu curios mi-a adus diverse mortăciuni spre prezentare, în vederea unei autopsii inutile. Gândăcei (diminutivul sună mai putin înfiorător pentru mine), fluturi maronii hidoşi, jumătăţi de râme şi picioare de păianjeni. Un spectacol biologic macabru, la care asist cu îndârjire. De la un metru distanţă,

Citeste mai mult