" />

Ghici, ciupercă, ce-i?

Glumele copiilor sunt de un umor aparte. Râzi ca în desenele cu Tom&Jerry, tăvălindu-te pe podea și bătând cu pumnii în podea. Cel puțin așa râd eu. Nu sunt în categoria umorului evident, cauzat de cineva care cade alunecând pe o coajă de banană și nici în cea a bancurilor cu Bulă. Nici în categoria glumelor prea subtile, pe care le prind doar cei care au cu adevărat umor și care nu-ți explică poanta doar ca să-ți arate că au prins-o, ca și cum râsul n-ar fi o dovadă suficientă. După cum am spus: o categorie aparte.

Ce mai născocesc mămicile

Am avut inspirația divină să ader la un grup de mămici de pe un site de socializare. Curioasă de ce (alte) informații pot găsi, mă delectez zilnic cu diverse întrebări postate de grup, în speranța răspunsului perfect. Întrebările acoperă multe arii de specialitate, cum ar fi: membrele grupului (și nu doctorul) sunt invitate să-și dea cu părerea asupra integrității membranei în urma unui tratament pentru o infecție și în prezența unor scurgeri descrise mult prea detaliat (mai lipseau poze), dacă funcționează capsulele de slăbit atunci când mănânci dulciuri noaptea, cum se suportă un sterilet,

Un bebeluș, doi bebeluși

Odată cu primul copil ieși în parc dornică de schimb de experiență. Urmărești, cu ochii sclipind de încântare, cărucioarele și locuitorii acestora, le estimezi vârstele și cauți cu privirea și cu vorba persoanele care îi plimbă pentru că ai ceva în comun cu ei: un bebeluș. Și ești curioasă cum sunt și alții, pornind sa la premisa nerostită că al tau oricum e cel mai grozav.

Obiceiurile culinare se învață în familie

Suntem invitați la o masă întinsă, de către un neam mai durduliu. Părinți, bunici, nepoți, fini și cumetri, toți sunt supraponderali. Este mare sărbătoare la ei, așa că trebuie celebrată cu mâncare. Multă mâncare. Platourile cu bucate se succed cu repeziciune și constat cu mirare că 90% dintre ele înseamnă carne: fripturi reci, fripturi calde, salamuri și cârnați de casă, ghiudem, babic și ușoare urme de vinete, ca să fie bifate și legumele. Ciorbiță tradițională cu carne și cu multă smântână. După care vine felul principal, constând în fripturi din cărnița mai multor animale, pentru toate gusturile și pentru orice

Citeste mai mult

Unde mai mâncăm? Unde ne mai jucăm?

Ne-a luat foamea așa că am mărit pasul către o terasă din parc, la care știam că găsim și un loc de joacă pentru copii. Între timp, locul a devenit accesibil doar contra cost. Plătesc, dacă tot am ajuns aici. Las băiatul acolo, la joacă, și îi explic zânei care supraveghea copiii la ce masă mă găsește, în caz de nevoie. – Ce nevoie?, mă întreabă ea.

Despre punctualitate

Cât de punctual poţi fi atunci când ai de pregătit (cel puţin) şi un copil mic? Pai…depinde de situaţie. Studiu de caz 1: Bebeluşul e mic mic. Abia ne obişnuim cu viaţa în trei, cu pregătirea gentuţei pentru plimbare şi, colac peste pupăză, ăsta mic e născut iarna. Deci hainele sunt mai multe. Te îmbraci tu prima şi apoi transpiri pănă îl îmbraci şi pe el şi ieşiţi din casă cu viteza luminii, ca să nu se încălzească prea tare. Nu ştii exact cât durează toate astea pentru că la fel de bine poate fi gata îmbrăcat şi să miroşi

Citeste mai mult

Tot despre sfătoşi!

Despre sfaturi necerute am mai povestit aici. În urma unui dialog cu o mămică petrecăreaţă, aş dori să adaug la lista deja menţionată, următoarele: 1. Mi s-a dat voie să beau “măcar” o bere pe zi. Că ea aşa a făcut toată sarcina. 2. Mi-a fost făcută o mărturisire: “pentru că eu am băut bere gravidă fiind, să vezi ce-i place şi la ăsta mic al meu!” (n.a. “ăsta mic” are doi ani neîmpliniţi). Fac propiria mărturisire: m-am simţit ca în “Vizita” lui Caragiale, când Ionel era admirat de mama sa pentru că fuma. 3. Am fost mustrată şi admirată

Citeste mai mult