" />

Avem un coleg nedorit de apartament!

De două zile avem un coleg nedorit de apartament. Un intrus. Credeam că mă mănâncă pielea de la sfaturile necerute primite avalanşă din toate părţile. Când colo, un PURICE! N-aş şti să vă spun cum a ajuns la noi în casă, pentru că nu l-a poftit nimeni. Nu avem animale de companie deci numai că a venit de afară pe încălţările sau în cârca noastră. Pe timp de primăvară când totul se dezmorţeşte, orice este posibil.

Fără scutec – partea a doua. Aştept sugestii!

Antrenamentul continuă. O dată da, o dată ba şi uite aşa ne încurajăm unul pe celălat că suntem pe drumul cel bun. Vremea este superbă şi ne îmbie să petrecem mai mult timp afară. Mai mult timp în aer liber = mai multe schimburi de haine în rucsac. După ce s-a cerut deja la un pomişor, mă simt încurajată. Gata! Omuleţul ştie ce are de făcut. Ajungem la un loc de joacă şi-mi privesc odorul cu sufletul plesnind

Doar un scutec să (nu-)ți mai pun!

Câte povești ai auzit despre cum să scapi copilul de scutec? Toate mamele își amintesc aproape intimidant, pentru tine, despre cât de ușor a fost. N-ar recunoaște nici picurate cu ceară că le-au mai ieșit câteva fire albe în acea etapă de antrenament.  După ce crezi că le-ai auzit pe toate, îţi iei inima în dinţi şi purcezi la scrierea propriei poveşti.

Mă enervează sfătoşii!

Vorbesc despre cei care îţi dau sfaturi necerute, atunci când simt ei că e loc de aşa ceva. Care ţi le servesc drept reţetă sigură şi eficientă pentru situaţii pe care tu doar le relatezi. Copilului tău nu-i place să meargă cu maşina la drum lung? “Lasă-l să zbiere până nu mai poate. Se va obişnui în timp. NOI aşa am făcut!

Cât de scump plătești pentru câteva zile de vacanță în doi?

Pe lângă prețul vacanţei, există o variabilă ce nu se poate cuantifica material: preţul plătit pentru revenirea copilului la parametrii de dinaintea timpului petrecut cu bunicii. Da. Dragostea bunicilor este cea care nu ţine cont de nicio regulă pe care tu o stabileşti cu copilul, pentru buna lui creştere şi pentru a evita un haos în care să orbecăiţi amândoi. Nici nu vrei să ştii ce-a fost în casa ta câtă vreme ai fost plecată.

Cum știi că ți-ai intrat în rolul de mamă

Cu siguranţă că această experienţă, cea de a fi mamă, este una cu totul şi cu totul diferită de tot ce ai trăit sau vei trăi de acum încolo. Îmi amintesc un mesaj din multitudinile de mesaje primite în ziua în care s-a născut. Îmi răsună în minte zilnic, fiindcă nu este unul tipic sau de complezenţă – cu toate că şi acestea îşi au rostul lor şi primeşti cu drag toate felicitările şi urările de sănătate pentru tine şi pentru copilul tău (uneori, accidental,  e inclus şi tatăl în urări). Însă, atunci când cineva, în loc să te felicite,

Parenting-ul pe alte continente

Thailanda    Pe un scuter încap mama şi copilul, cu vârsta între 3-4 ani. Siguranţa este dată de poziţia frontală şi de balansul cu picioarele care flutură în mers. Casca este opţională. O poartă doar cel cu capul suficient de mare pentru un astfel de accesoriu.

Tantricul tantrum sau cum să rămâi zen în timpul crizelor de furie

Fain subiect mi-am mai ales azi. Mă simt inspirată însă, fiindcă am început să fiu participant activ – inactiv, observator, spectator şi martor obligat-forţat al mult temutelor episoade de tantrum ale copilului de 1, 2, sau chiar 3 ani (pentru cei mai năpăstuiţi de soartă dintre noi). Grupa de vârstă este aşa de largă pentru că, ştii cu siguranţă,

10 lucruri pe care ar trebui să le ştii înainte să ai copii

1. Casa nu e dezordonată. Este doar redecorată de către copii; 2. Când începe să miroasă urât în casă, trebuie doar să muţi mobila şi să cauţi mâncarea ascunsă după/sub ea; 3. “Plânsul ajunge să nu-ţi mai atragă atenţia. Te ridici din fotoliu doar când miroase a ars sau când îţi ajunge apa la picioare” (anonim); 4. “Dacă vrei atenţia copiilor, tot ce trebuie să faci este să te aşezi pe canapea şi să pari relaxată” (anonim); 5. Liniştea este întotdeauna dubioasă; 6. Somnul devine un mit. Ştii că există, dar nu mai ştii cum arată; 7. O să rămâi

Citeste mai mult

Îmi iau jucăriile şi plec

Pe măsură ce copilul meu înaintează în vârstă, mă străfulgeră un gând: la cât timp am voie să experimentez stările patologice anxioase care mi se cuvin odată cu statutul de mamă născătoare? De vreme ce nu m-au încercat labilitatea afectivă, tristețea și plânsul, în primele săptămâni după naștere, cum prevăd studiile de specialitate, am hotărât sa fiu puțin deprimată mai târziu, ca să contrazic manualele.