Viața în doi…trei, patru



img_3734

Unele mame fac un adevărat eveniment dintr-o ieșire cu prietenele, fără copii. Fie că merg la film sau la o cafea cu prietenele, vorbesc multă vreme despre asta, ca și cum au participat cel puțin la o decernare de premii Oscar unde totul, de la pregătire până la desfășurarea în sine, a fost la superlativ. Unde mai pui că timpul petrecut în oraș se dilată și au impresia că au trăit două-trei vieți în două-trei ore?!

Continue reading Viața în doi…trei, patru

6 lucruri pe care copilul tău sigur le învaţă de la tine


childproofNu-i aşa că atunci când răsfoieşti câteva sfaturi de parenting primeşti mereu câteva palme peste peste nas, conştiinţă şi speranţă? Mai ales când se insistă pe teoria învăţării, în special când vine vorba de comportamentul “negativ” al copilului?

E vorba despre atunci când ţi se aruncă praf în ochi cu expresia: copilul face ce face părintele. Şi uite aşa îţi cresc mustrările de conştiinţă, ori de câte ori copilul tău nu stă locului, nu e cuminte, face sau spune ceva nepotrivit sau nu ştie tabla înmulţirii la doi ani. Continue reading 6 lucruri pe care copilul tău sigur le învaţă de la tine

Obiceiurile culinare se învață în familie

201003011006Suntem invitați la o masă întinsă, de către un neam mai durduliu. Părinți, bunici, nepoți, fini și cumetri, toți sunt supraponderali. Este mare sărbătoare la ei, așa că trebuie celebrată cu mâncare. Multă mâncare.

Platourile cu bucate se succed cu repeziciune și constat cu mirare că 90% dintre ele înseamnă carne: fripturi reci, fripturi calde, salamuri și cârnați de casă, ghiudem, babic și ușoare urme de vinete, ca să fie bifate și legumele. Ciorbiță tradițională cu carne și cu multă smântână. După care vine felul principal, constând în fripturi din cărnița mai multor animale, pentru toate gusturile și pentru orice mofturos. Pe alte platouri, munți de sarmale.

Continue reading Obiceiurile culinare se învață în familie

Concediul afectează calitatea scrisului pe blog

FullSizeRender(1)În caz că vă întrebaţi de ce nu mai găsiţi articole noi pe blog…ei bine, copilul şi-a continuat concediul şi este în vacanţă la bunici. Deci nu mai am inspiraţie şi sursă de amuzament. Am constatat, cu ocazia asta, că viaţa noastră nu mai este la fel de palpitantă în lipsa omuleţului care ne plimbă în caruselul tuturor trăirilor, de dimineaţa şi până seara. Camera lui nu are farmec atunci când jucăriile sunt frumos ordonate. Iar când revenim de la treburile care ne ţin ocupaţi, mai că ne vine să ne uităm la un dvd cu Mickey Mouse.

Mi se face dor de el aşa că îl sun mereu să-i ascult poveştile. Aflu că îi construieşte bunicul (preferat) o căsuţă în pom şi că el e ajutorul lui de bază. A primit un ciocan mic cu care a învăţat să bată cuiele. Îşi mai dă şi peste degete, dar aşa a învăţat să fie atent şi să se ferească. Apoi îmi spune că ştie să mânuiască tesla. Eu îl felicit întrebându-mă ce Dumnezeu e aceea o teslă şi caut în dicţionar. Aha! Am mai învăţat ceva de la băiatul meu…

Povesteşte frumos şi haotic despre multele întâmplări care îl ţin ocupat toată ziua. Când s-a dus să vadă dacă are ouă de adunat din cuibar, a prins în mânuţe un ou exact când îl făcea una dintre găini. Uimirea a venit de la faptul că era cald. I l-a dat bunicii să-l fiarbă şi l-a mâncat cu poftă, mândru de rezultatul muncii lui. În semn de recompensă, a strâns iarbă şi le-a dat găinilor să mănânce. Câte un fir, ca să nu se îngraşe. Cocoşului nu i-a dat pentru că e deja mare 🙂

A observat cum se hrănesc albinele cu nectarul şi cu polenul florilor şi a înţeles că ele sunt cele care ne dau mierea atât de gustoasă. Iar când a avut poftă de fructe, bunicii i le-au cules din copacii din livadă şi le-au mâncat împreună. Nu le-au mai spălat, că doar ce fuseseră curăţate de ploaie.

Mi se umple sufletul de bucurie şi îmi mai alin dorul când ştiu că viaţa este atât de palpitantă pentru el acolo. La oraş, drumul către natură este presărat cu maşini care poluează şi cu lume grăbită şi indiferentă la frumuseţile lumii care ne înconjoară. Îmi spune că trebuie să închidă, pentru că i-a terminat bunicul de construit un tobogan şi trebuie să se joace. “Te pup şi te iubesc, mami!”, şi ziua mea se înseninează.

Tantricul tantrum sau cum să rămâi zen în timpul crizelor de furie

20120210-205411Fain subiect mi-am mai ales azi. Mă simt inspirată însă, fiindcă am început să fiu participant activ – inactiv, observator, spectator şi martor obligat-forţat al mult temutelor episoade de tantrum ale copilului de 1, 2, sau chiar 3 ani (pentru cei mai năpăstuiţi de soartă dintre noi).

Grupa de vârstă este aşa de largă pentru că, ştii cu siguranţă, Continue reading Tantricul tantrum sau cum să rămâi zen în timpul crizelor de furie

10 lucruri pe care ar trebui să le ştii înainte să ai copii

cleaning3

1. Casa nu e dezordonată. Este doar redecorată de către copii;
2. Când începe să miroasă urât în casă, trebuie doar să muţi mobila şi să cauţi mâncarea ascunsă după/sub ea;
3. “Plânsul ajunge să nu-ţi mai atragă atenţia. Te ridici din fotoliu doar când miroase a ars sau când îţi ajunge apa la picioare” (anonim);
4. “Dacă vrei atenţia copiilor, tot ce trebuie să faci este să te aşezi pe canapea şi să pari relaxată” (anonim);
5. Liniştea este întotdeauna dubioasă;
6. Somnul devine un mit. Ştii că există, dar nu mai ştii cum arată;
7. O să rămâi surprinsă de câte lucruri poţi face cu picioarele în loc de mâini, când ai copilul în braţe;
8. Se schimbă preşedinţi de ţări şi izbucnesc războaie în timp ce televizorul tău merge tot pe desenele cu Mickey Mouse;
9. Când pleci, chiar şi pentru doar două zile, împachetezi tot, mai puţin frigiderul;
10. Un singur zâmbet din partea pruncului te face să te topeşti şi să uiţi de punctele 1-9.

Cum se angajează o bonă

'I'm just saying if our nanny can afford a nanny then we're paying too much.'Poate că te consideri o persoană cu multă stăpânire de sine. Poate că eşti cerebrală şi cu picioarele pe pământ. Poate că numeri pe degetele situaţiile în care te-ai pierdut cu firea. Dar crede-mă: toate astea pălesc în momentul în care eşti nevoită să angajezi o bonă. Abia atunci poţi spune cu mâna pe inimă că ştii definiţia cuvântului “paranoia”. Continue reading Cum se angajează o bonă

Married with children – partea 1

keep-calm-and-wait-for-mom-2Ştii momentul acela din zi, în care te bucuri că ai trecut de toate examenele la care te-a supus nou-născutul tău, moment în care începi să prinzi curaj fiindcă nu mai e mult până ajungi să îţi împarţi sarcinile părinteşti cu jumătatea ta? Da, e momentul acela din zi în care se încheie ziua lui de muncă – fiindcă ziua ta de muncă nu se mai termină niciodată. Adică în vecii vecilor eşti angajată. Nu îţi mai faci griji că ţi se va desface contractul de muncă vreodată. Decât temporar, pentru cele câteva ore de creşă sau grădiniţă, apoi şcoală, etc. Dar până atunci mai este mult… așa că noi nu deviem de la subiect. Continue reading Married with children – partea 1