" />

Pe cine nu laşi să doarmă, te lasă (totuşi) să trăieşti

Odată cu venirea prânzului vine şi momentul împlinirii planului meu ticluit în gând dis-de-dimineaţă: să dorm odată cu pruncul, ca să mai recuperez din oboseala acumulată în doi ani. Ştiu, cu un somn nu se face primăvară, dar se mai îmblânzesc cearcănele. Cu ochii mici şi prietenoşi, pe jumătate închişi, anunţ copilul că e rost de nani, ca să ne mai încărcăm puţin bateriile pentru a doua parte a zilei. Acesta mă urmează în pat, atitudine pe care o interpretez în mod naiv drept un semn bun şi o dovadă de înţelegere din partea lui.

Marţi 13

Înarmează-te cu răbdare pentru atunci când îţi duci pruncul la spaţiul de joacă. Răbdarea îţi va trebui ca să suporţi cu un aparent calm pe domnişoara angajată (în urma unor preselecţii la sânge) să stea pe facebook în timp ce ar trebui să supravegheze copiii, pentru că să se joace cu ei este deja în afara atribuţiilor fişei postului. De răbdare vei avea nevoie ca să-i suporţi pe ceilalți prunci în căutare de atenţie de la persoane adulte, lăsaţi de părinţi în grija angajatei care îşi pileşte unghiile, ascunsă fiind într-un colț unde copiii nu pot ajunge la ea.