" />

6 lucruri pe care copilul tău sigur le învaţă de la tine

Nu-i aşa că atunci când răsfoieşti câteva sfaturi de parenting primeşti mereu câteva palme peste peste nas, conştiinţă şi speranţă? Mai ales când se insistă pe teoria învăţării, în special când vine vorba de comportamentul “negativ” al copilului? E vorba despre atunci când ţi se aruncă praf în ochi cu expresia: copilul face ce face părintele. Şi uite aşa îţi cresc mustrările de conştiinţă, ori de câte ori copilul tău nu stă locului, nu e cuminte, face sau spune ceva nepotrivit sau nu ştie tabla înmulţirii la doi ani.

Avem un coleg nedorit de apartament!

De două zile avem un coleg nedorit de apartament. Un intrus. Credeam că mă mănâncă pielea de la sfaturile necerute primite avalanşă din toate părţile. Când colo, un PURICE! N-aş şti să vă spun cum a ajuns la noi în casă, pentru că nu l-a poftit nimeni. Nu avem animale de companie deci numai că a venit de afară pe încălţările sau în cârca noastră. Pe timp de primăvară când totul se dezmorţeşte, orice este posibil.

Îmi iau jucăriile şi plec

Pe măsură ce copilul meu înaintează în vârstă, mă străfulgeră un gând: la cât timp am voie să experimentez stările patologice anxioase care mi se cuvin odată cu statutul de mamă născătoare? De vreme ce nu m-au încercat labilitatea afectivă, tristețea și plânsul, în primele săptămâni după naștere, cum prevăd studiile de specialitate, am hotărât sa fiu puțin deprimată mai târziu, ca să contrazic manualele.

Când răceşte soţul…

Când copilul este răcit şi crezi că mai rău de atât nu se poate, viaţa îţi mai dă o lecţie: răceste şi soţul. La primul strănut al pruncului, soţul sare ca fript. A luat răceală de la cel mic! Încotoșmănit cu cea mai groasă pătură din casă, al cărei loc este ştiut doar de el şi pe care o scoate de la naftalină în vremuri de restrişte, se târăşte anevoie până la bucătărie şi scotoceşte în punga cu medicamente. Paracetamol, paracetamol sinus, …fen pentru răceală şi gripă, pune de două ceaiuri în două ibrice separate, unul pentru răceală şi altul

Citeste mai mult

Îmi este somn

Îmi este somn. Îmi este atât de somn încât nu pot să adorm. Simt un discomfort în ochi și trăiesc o dilemă: mă ustură pleoapele, deopotrivă dacă le închid sau le țin deschise. Nu știu dacă să mă las să adorm. Dacă îmi închid ochii, mă înțeapă gândul că, pe când dorm mai bine, se trezește cel mic. Dacă stau cu ochii deschiși, mă irită gândul că trebuie să profit la maximum de cele câteva ore ce le am la dispoziție.  Mă conving că mai bine dorm. Trupul meu e oricum la limita dintre neputință și relaxare. A ajuns în

Citeste mai mult

M-am săturat de rufe

M-am săturat de rufe. Nu le mai pot vedea. Fie că sunt murdare, curate, călcate, necălcate, sunt întotdeauna prea multe. Și prea puține în același timp. Cum se face că, atunci când pui rufele la spălat, te tot minunezi că sunt prea multe – îți spui convinsă, cu voce tare (deși nimeni nu îți răspunde) că de fapt, nu ai avea nevoie de atât de multe –  iar când vrei să ieși din casă, realizezi cu indignare că nu ai ce îmbrăca…Nici tu, nici copilul. Știu. Vei spune că sunt fie la spălat, fie la uscat. Fie așteaptă să fie

Citeste mai mult

Pe cine nu laşi să doarmă, te lasă (totuşi) să trăieşti

Odată cu venirea prânzului vine şi momentul împlinirii planului meu ticluit în gând dis-de-dimineaţă: să dorm odată cu pruncul, ca să mai recuperez din oboseala acumulată în doi ani. Ştiu, cu un somn nu se face primăvară, dar se mai îmblânzesc cearcănele. Cu ochii mici şi prietenoşi, pe jumătate închişi, anunţ copilul că e rost de nani, ca să ne mai încărcăm puţin bateriile pentru a doua parte a zilei. Acesta mă urmează în pat, atitudine pe care o interpretez în mod naiv drept un semn bun şi o dovadă de înţelegere din partea lui.