Unde mai mâncăm? Unde ne mai jucăm?

'Have you seen a lady in a red dress without me?'

Ne-a luat foamea așa că am mărit pasul către o terasă din parc, la care știam că găsim și un loc de joacă pentru copii. Între timp, locul a devenit accesibil doar contra cost. Plătesc, dacă tot am ajuns aici. Las băiatul acolo, la joacă, și îi explic zânei care supraveghea copiii la ce masă mă găsește, în caz de nevoie.

– Ce nevoie?, mă întreabă ea.

Continue reading Unde mai mâncăm? Unde ne mai jucăm?

1 iunie la Muzeul Satului

imageReuşim să ne strecurăm prin puhoiul de lume. Ce idee originală am avut să venim aici! Suntem doar noi şi jumătate din oraş.

Însă decorul merită toată osteneala. Mamele s-au asortat cu copiii, toţi purtând ii brodate. Ia te uită! Deci se poate! Întreaga familie poarta ie, inclusiv tatăl, a cărui talie este marcată de un brâu lat. Ce emoţionant! Deci nu doar că s-au gândit cu toţii să vină aici, dar au reflectat şi la păstrarea tradiţiilor.

Continue reading 1 iunie la Muzeul Satului

Fără scutec – partea a doua. Aştept sugestii!

Antrenamentul continuă. O dată da, o dată ba şi uite aşa ne încurajăm unul pe celălat că suntem pe drumul cel bun. Vremea este superbă şi ne îmbie să petrecem mai mult timp afară. Mai mult timp în aer liber = mai multe schimburi de haine în rucsac. După ce s-a cerut deja la un pomişor, mă simt încurajată. Gata! Omuleţul ştie ce are de făcut. Ajungem la un loc de joacă şi-mi privesc odorul cu sufletul plesnind Continue reading Fără scutec – partea a doua. Aştept sugestii!

Cum se angajează o bonă

'I'm just saying if our nanny can afford a nanny then we're paying too much.'Poate că te consideri o persoană cu multă stăpânire de sine. Poate că eşti cerebrală şi cu picioarele pe pământ. Poate că numeri pe degetele situaţiile în care te-ai pierdut cu firea. Dar crede-mă: toate astea pălesc în momentul în care eşti nevoită să angajezi o bonă. Abia atunci poţi spune cu mâna pe inimă că ştii definiţia cuvântului “paranoia”. Continue reading Cum se angajează o bonă

Uite suzi, nu e suzi

saying-goodbye-to-the-pacifier-300x300În seara aceasta am ajuns la un compromis. După săptămâni întregi de încercări eşuate de a da conotaţii negative suzetei (înţelese doar de mine), după tentative slabe de a-i explica pe toate limbile de ce nu e bine să o mai ţină pe suzi (aka bibi) în guriţă, pare că am reuşit imposibilul.
De azi înainte nu mai trebuie să Continue reading Uite suzi, nu e suzi

Vrei, puiule, ovăz?

the_last_vegan_supper_1996085O zi obişnuită în parc. Copilul îmi cere biscuiţi. Analizez de-a stânga şi de-a dreapta partenerii lui de joacă. Sunt aceiaşi ca-n fiecare zi, cu aceleaşi mame care îmi povestesc obsesiv, cotcodăcind precum găinile în faţa unui munte de grăunţe, despre obiceiurile lor alimentare. Nu neapărat ale lor, cât despre cele impuse copiilor. “A mea nu vrea să mănânce carne! I-am cumpărat special un curcan de ţară şi nici nu s-a atins de el! Nu-i dau nici lapte de vacă, nu-i plac nici ouăle…” aducea una din ele asupra audienţei lumina strălucitoare a cunoaşterii principiilor alimentare sănătoase. Discuţia a continuat până într-acolo încât am dedus că fetiţa de un an şi jumătate se hrăneşte doar cu seminţe şi paie. Şi asta pentru că aşa vrea ea, desigur. Printre altele, aflu că niciun gram de zahăr nu este permis. Deci cum să scot la iveală biscuiţii ceruţi de băiatul meu, fără să stârnesc pofte şi altor copii? Mă întreb asta cu voce tare, iar mamele sar degrabă să mă liniştească şi să mă judece totodată: Continue reading Vrei, puiule, ovăz?

La cumpărături cu copilul de doi ani

Mersul la cumpărături de alimente este o sarcină pe care o amân şi o deleg cât de mult posibil. Dar vine ziua în care TREBUIE să ajung OBLIGATORIU la market. Nu mai am scăpare. Acea zi a fost azi, când am constatat că dintr-o jumătate de borcan de zacuscă, o ceapă şi un iaurt chiar nu am ce găti. Am hotărât să merg la magazinul de peste drum, în ideea în care cumpăr chiar numai ce-mi trebuie urgent (ha, ha, ha! de câte ori ţi-ai spus asta?). Fac lista şi chem copilul la prelegere.

Eu:

– Mergem la market să cumpărăm una, alta. Te rog să nu umpli iar coşul cu biscuiţi şi cu orice altceva ţi se pare ţie atractiv pe raft dar de care nu avem nevoie. Continue reading La cumpărături cu copilul de doi ani

Cutra parcului

gossip1Ştiţi cum la fiecare nuntă există “păcăliciul nunţii?” Este acel unchi de gradul al treilea care se chercheleşte primul, dansează languros cu toate mătuşile pe ritmuri pe care le aude doar el, nicidecum pe cele cântate de formaţie, se urcă pe scenă şi cere să i se dea un microfon şi s-ar lua de-o toartă cu toţi membrii formaţiei, ca şi cum se ştiu de-o viaţă, în încercarea insistentă de a face câte o dedicaţie fiecărui nuntaş. În general, aceştia ajung protagoniştii filmelor care fac deliciul reţelelor sociale. Aşa cum la fiecare nuntă există câte unul care se remarcă detaşat, tot la fel se identifică în fiecare comunitate de mămici şi pici, câte o cutră. Continue reading Cutra parcului

Ce-am făcut ieri?

image1Copilul a adormit la prânz. Eu nu. Cu ce sã încep ca sã fiu cât mai eficientã? Strâng hainele lãsate prin casã. Câteva din ele merg la spãlat, așa cã mă îndrept cu ele pe brațe spre coșul cu rufe. Încep sortarea lor pe culori și le las, deocamdată, când realizez cã n-aș avea unde sã le întind. Hainele uscate n-au fost strânse. Mã apuc sã le strâng de pe uscător când, sunã curierul cu o livrare. Merg la ușã, primesc coletul și îl desfac, sã vãd pe loc dacă pachetul conține ceea ce am comandat. În caz contrar, nu se primesc reclamații ulterioare. Conține. Închid ușa și analizez în detaliu cãrțile mult așteptate. Continue reading Ce-am făcut ieri?