" />

Unde mai mâncăm? Unde ne mai jucăm?

Ne-a luat foamea așa că am mărit pasul către o terasă din parc, la care știam că găsim și un loc de joacă pentru copii. Între timp, locul a devenit accesibil doar contra cost. Plătesc, dacă tot am ajuns aici. Las băiatul acolo, la joacă, și îi explic zânei care supraveghea copiii la ce masă mă găsește, în caz de nevoie. – Ce nevoie?, mă întreabă ea.

1 iunie la Muzeul Satului

Reuşim să ne strecurăm prin puhoiul de lume. Ce idee originală am avut să venim aici! Suntem doar noi şi jumătate din oraş. Însă decorul merită toată osteneala. Mamele s-au asortat cu copiii, toţi purtând ii brodate. Ia te uită! Deci se poate! Întreaga familie poarta ie, inclusiv tatăl, a cărui talie este marcată de un brâu lat. Ce emoţionant! Deci nu doar că s-au gândit cu toţii să vină aici, dar au reflectat şi la păstrarea tradiţiilor.

Fără scutec – partea a doua. Aştept sugestii!

Antrenamentul continuă. O dată da, o dată ba şi uite aşa ne încurajăm unul pe celălat că suntem pe drumul cel bun. Vremea este superbă şi ne îmbie să petrecem mai mult timp afară. Mai mult timp în aer liber = mai multe schimburi de haine în rucsac. După ce s-a cerut deja la un pomişor, mă simt încurajată. Gata! Omuleţul ştie ce are de făcut. Ajungem la un loc de joacă şi-mi privesc odorul cu sufletul plesnind

Cum se angajează o bonă

Poate că te consideri o persoană cu multă stăpânire de sine. Poate că eşti cerebrală şi cu picioarele pe pământ. Poate că numeri pe degetele situaţiile în care te-ai pierdut cu firea. Dar crede-mă: toate astea pălesc în momentul în care eşti nevoită să angajezi o bonă. Abia atunci poţi spune cu mâna pe inimă că ştii definiţia cuvântului “paranoia”.

Uite suzi, nu e suzi

În seara aceasta am ajuns la un compromis. După săptămâni întregi de încercări eşuate de a da conotaţii negative suzetei (înţelese doar de mine), după tentative slabe de a-i explica pe toate limbile de ce nu e bine să o mai ţină pe suzi (aka bibi) în guriţă, pare că am reuşit imposibilul. De azi înainte nu mai trebuie să

Vrei, puiule, ovăz?

O zi obişnuită în parc. Copilul îmi cere biscuiţi. Analizez de-a stânga şi de-a dreapta partenerii lui de joacă. Sunt aceiaşi ca-n fiecare zi, cu aceleaşi mame care îmi povestesc obsesiv, cotcodăcind precum găinile în faţa unui munte de grăunţe, despre obiceiurile lor alimentare. Nu neapărat ale lor, cât despre cele impuse copiilor. “A mea nu vrea să mănânce carne! I-am cumpărat special un curcan de ţară şi nici nu s-a atins de el! Nu-i dau nici lapte de vacă, nu-i plac nici ouăle…” aducea una din ele asupra audienţei lumina strălucitoare a cunoaşterii principiilor alimentare sănătoase. Discuţia a continuat

Citeste mai mult

La cumpărături cu copilul de doi ani

Mersul la cumpărături de alimente este o sarcină pe care o amân şi o deleg cât de mult posibil. Dar vine ziua în care TREBUIE să ajung OBLIGATORIU la market. Nu mai am scăpare. Acea zi a fost azi, când am constatat că dintr-o jumătate de borcan de zacuscă, o ceapă şi un iaurt chiar nu am ce găti. Am hotărât să merg la magazinul de peste drum, în ideea în care cumpăr chiar numai ce-mi trebuie urgent (ha, ha, ha! de câte ori ţi-ai spus asta?). Fac lista şi chem copilul la prelegere. Eu: – Mergem la market să

Citeste mai mult

Cutra parcului

Ştiţi cum la fiecare nuntă există “păcăliciul nunţii?” Este acel unchi de gradul al treilea care se chercheleşte primul, dansează languros cu toate mătuşile pe ritmuri pe care le aude doar el, nicidecum pe cele cântate de formaţie, se urcă pe scenă şi cere să i se dea un microfon şi s-ar lua de-o toartă cu toţi membrii formaţiei, ca şi cum se ştiu de-o viaţă, în încercarea insistentă de a face câte o dedicaţie fiecărui nuntaş. În general, aceştia ajung protagoniştii filmelor care fac deliciul reţelelor sociale. Aşa cum la fiecare nuntă există câte unul care se remarcă detaşat,

Citeste mai mult

Ce-am făcut ieri?

Copilul a adormit la prânz. Eu nu. Cu ce sã încep ca sã fiu cât mai eficientã? Strâng hainele lãsate prin casã. Câteva din ele merg la spãlat, așa cã mă îndrept cu ele pe brațe spre coșul cu rufe. Încep sortarea lor pe culori și le las, deocamdată, când realizez cã n-aș avea unde sã le întind…

Citeste mai mult