În ordindea de idei în care mulți adulți se chinuie să găsească semnificația iubirii, copiii la 4 ani, o descriu firesc. Așa că, încheind foarte natural o conversație la felefon cu tatăl ei cu un “te iubesc” urmat de mulți pupici care gâdilă auzul, fata mea mă întreabă apoi: mami, ce înseamnă “te iubesc”? Hopa, e momentul perfect să îmi folosesc tehnicile de parenting acumulate de prin cărți cumpărate cu bani grei și stivuite în biblioteca de care nu am vreme să mă ating, fiindcă trebuie să fiu părinte în loc să citesc despre asta. Îi răspund – în semn de apărare că nu știu un răspuns la această întrebare pe poftă inimii ei – tot cu o întrebare. Ce crezi tu că înseamnă “te iubesc”? Ghemotocul de bucurie continuă în căutare de răspuns. ,,Nu știu mami… Adică știu așa că eu te iubesc. E ceva care nu se “provochează”. E ca un spectacol! ”
Mai târziu, spre seară, parcă nemulțumită de descrierea ei și simțind nevoia de completări, îmi spune: ,,Mami, de fapt, te iubesc e ca un curcubeu. Fiindcă mie îmi plac mult “curcubeiurile” și mi-e tare drag așa de ele de îmi vine să le îmbrățișez toată ziua.”

Cu așa descriere a iubirii, concluziile le las în mâna voastră.

I wanna know what love is

imagesÎn ordindea de idei în care mulţi adulţi se chinuie să găsească semnificaţia iubirii, fata mea, la 4 ani, o descrie firesc. Şi o descrie în urma unei conversaţii la felefon cu tatăl ei, încheiată cu un ‘te iubesc’ urmat de mulţi pupici care gâdilă auzul. Apoi mă întreabă, după un minut de scărpinat în barbă: ,,Mami, ce înseamnă ‘te iubesc’?” Hopa, e momentul perfect să îmi folosesc tehnicile de parenting acumulate de prin cărţi cumpărate cu bani grei şi stivuite în biblioteca de care nu am vreme să mă ating, fiindcă trebuie să fiu părinte în loc să citesc despre asta. Îi răspund – în semn de apărare, recunosc, fiindcă că nu ştiu un răspuns la întrebare pe pofta inimii ei (sau a mea) – tot cu o întrebare. ,,Ce crezi tu că înseamnă ‘te iubesc’?” La care buburuza continuă în căutare de răspuns. “Nu ştiu mami… Adică ştiu aşa că eu te iubesc. E ceva care nu se ‘provochează’. E ca un spectacol” Mai târziu, parcă nemulţumită de descrierea ei şi simţind nevoia de completări, îmi spune: ,,Mami, de fapt, ‘te iubesc’ e ca un curcubeu. Fiindcă mie îmi plac mult “curcubeurile” şi mi-e tare drag aşa de ele, de îmi vine să le îmbrăţişez toată ziua.”

Acestea fiind spuse, mă simt ca Virgil Ianţu la celebra emisiune cu copii şi sunt acum determinată să aflu mai multe răspunsuri la marile întrebări ale vieţii.