" />

Când copiii nu-s acasă, mâța…

Voiam, de fapt, să enumăr câteva lucruri pe care le pot face când copiii nu-s acasă: Să mă așez oriunde fără să mi se lipească plastilină pe fund; Să calc fără teamă că sub piciorul meu ajunge o piesă lego; Să îmbrac hainele frumoase fără să mă aleg cu pix sau cariocă pe ele; Să mă uit la televizor; Să mă uit la televizor și chiar să înțeleg despre ce e vorba în ceea ce urmăresc; Să citesc neîntrerupt o carte, de la cap și până la coadă; Să NU gătesc; Să mănânc în fața blocului ca să nu fac

Citeste mai mult

Bona perfectă există!

În weekend am petrecut intens la botezul unui băiețel abia venit pe lume. Norocul a făcut să stau la masă alături de o altă proaspătă mămică și să ascult cu interes toate poveștile pe care le-a împărtășit comesenilor. Într-o parte din ele m-am regăsit și eu în sensul că mi-am amintit cum eram la început, atunci când primul copil a venit pe lume: speriată, euforică, fericită, atoateștiutoare, că doar citisem atâtea cărți ceea ce însemna că automat am o părere pertinentă și potrivită despre orice și tânără aspirantă la titlul de “mama perfectă”. Ce mai! Nimeni nu putea spune nimic

Citeste mai mult

Noi stăm la oliță!

Periodic dau peste câte o picătură care umple încet paharul răbdării mele cu privire la felul în care mamele se exprimă la plural redând ceva caracteristic numai copilul. “Noi stăm deja la oliță”. Amândoi?! Pe aceeași oliță?! “Ne-a mai ieșit un dințișor.” Amândurora câte unul?! “Noi nu vorbim încă”. Între voi?! Aceste femei se identifică până la simbioză cu puii lor, așa încât atunci când cel mic mănâncă, ele se simt sătule. Dacă pruncului îi erupe un dinte, durerea se resimte inclusiv în gingiile mamei. Iar când acesta merge spre oliță, trage și ea un pârț. Am întrebat o mamă

Citeste mai mult

Bărbatul perfect

Am vorbit zilele trecute despre mamele perfecte. Astăzi a venit rândul bărbaților/taților perfecți! Cum adică nu există?? Bineînțeles că există…prin ochii privitoarelor. Adică femeile perfecte au alături de ele bărbați perfecți. Că ele așa îi descriu, de-ți și vine să te pui pe ros de unghii de atâta invidie că a dat noroc cu carul peste ele, în timp ce tu te-ai ales cu un bărbat normal. Și n-ai decât să crezi, că de văzut nu o să vezi niciodată. Mintea îi este ageră, intuiește și înțelege perfect ce vrea femeia să spună, încă dinainte ca ea să cuvânte. Din

Citeste mai mult

Ghici, ciupercă, ce-i?

Glumele copiilor sunt de un umor aparte. Râzi ca în desenele cu Tom&Jerry, tăvălindu-te pe podea și bătând cu pumnii în podea. Cel puțin așa râd eu. Nu sunt în categoria umorului evident, cauzat de cineva care cade alunecând pe o coajă de banană și nici în cea a bancurilor cu Bulă. Nici în categoria glumelor prea subtile, pe care le prind doar cei care au cu adevărat umor și care nu-ți explică poanta doar ca să-ți arate că au prins-o, ca și cum râsul n-ar fi o dovadă suficientă. După cum am spus: o categorie aparte.