" />

Un bebeluș, doi bebeluși

Odată cu primul copil ieși în parc dornică de schimb de experiență. Urmărești, cu ochii sclipind de încântare, cărucioarele și locuitorii acestora, le estimezi vârstele și cauți cu privirea și cu vorba persoanele care îi plimbă pentru că ai ceva în comun cu ei: un bebeluș. Și ești curioasă cum sunt și alții, pornind sa la premisa nerostită că al tau oricum e cel mai grozav.

Când știi că ești cu adevărat obosită?

Atunci când adormi cu capul pe piesele lego și nu te deranjează. Ba chiar ți se par mai moi decât perna. Când copilul îți strigă în ureche să te joci cu el iar tu mormăi în semn de aprobare și încurajare pentru el ca să-și continue jocul fără partener, ca tu să-ți continui sforăiala. Când cearcănele se asortează perfect cu sprâncenele din punct de vedere cromatic. Când bei o cană de cafea la 9 seara și apoi adormi buștean. Când nu poți articula răspunsuri la întrebări și tot ce-ți iese pe gură este un mârâit continuu. Când ziua începe invers:

Citeste mai mult

Cum intră un bărbat în panică

   Prima oară când mi s-a rupt apa, iubitul meu drag, galben la față, era deja pe scara blocului. O rupsese la fugă către maternitate, cu scârțâit de ghete, că eram în toiul iernii…doar că fără mine, ca și cum el era cel care năștea. Iar eu îl întrebam unde se grăbește, că poate doar ni se pare că naștem. La cum trăia de intens momentul, folosirea pluralului nu e deloc întâmplătoare.  Ideea era că eu nu am crezut nicio clipă că acela este momentul mult așteptat. Deh, mă uitasem la prea multe filme americane și trăiam cu impresia că

Citeste mai mult

De ce ducem copiii la grădiniță?

Cum de ce? Ca să învețe să deseneze în contur. Și ca să învețe poezii, să le recite apoi la comandă la întrunirile de familie. Am auzit multe persoane (mămici, bunici și bone deopotrivă) care decretau cu mândrie, după câteva săptămâni de la începerea grădiniței, cum că pruncul a învățat să deseneze în contur și că știe deja și câteva poezii. Este un tipar, iar femeile acestea par să fie peste tot. Apoi, aceleași persoane, îți detaliază cum ele însele s-au străduit din răsputeri să învețe copilul să nu depășească liniile desenelor, dar că metodele lor n-au dat rezultate. Ți-o

Citeste mai mult

Programarea miracolelor la minut

Nașterea unui copil este un miracol. Mda. Dar până și miracolele se pot programa, nu-i așa? La ce bun atâta suspans? Unele femei nu suportă prea bine tensiunea așa că mai bine să știe una și bună și programează venirea pe lume a pruncului. Nu intenționez să detaliez motivele pentru care se ajunge la asta. Că sunt justificări medicale sau că e o alegere proprie, partea haioasă constă în temeiul din spatele alegerii datei în care minunea se va produce. Brusc, femeile devin mici dumnezei care hotărăsc ora și minutul acestui act de creație divină, ținând cont de dorințe proprii,

Citeste mai mult

Hai la teatrul de păpuși, ca să ne speriem de urși!

Duminică s-a jucat piesa “Cei trei purceluși” la teatrul Țăndărică. Știți piesa? E aceea în care fiecare purceluș își construiește o căsuță ba din paie, ba din lemne sau din cărămidă, apoi vine lupul și suflă pe rând peste ele ca să prindă purceii etc. N-o mai detaliez, că o știți. Ceea ce (poate) nu cunoașteți este varianta teatrului Țăndărică.

Eşti însărcinată? Dormi acum, cât mai poți!

Este unul din îndemnurile caraghioase adresate femeilor însărcinate, ca și cum în perioada sarcinii ar trebui să strângi mai tare din ochi, pentru a contoriza cât mai multe ore de somn decât de obicei. Dar hai să zicem că e așa și să analizăm punctual contextul. Să zicem că aș vrea să dorm…dar pot? Să începem cu seara, care începe cu foiala. Mă foiesc de parcă aș fi pe jăratic, nu într-un pat confortabil. Mă întorc pe toate părțile, până ajung să schimb patul cu totul, să văd dacă la fel mă foiesc și în alt culcuș. Poate aici e

Citeste mai mult

Lucrăm la ASTA!

O cunoștință din parc, mama unei fetițe de aceeași vârstă cu băiatul meu, îmi mărturisește nu tocmai șoptit, cu un ochi la burta mea de gravidă și cu altul la mine: “Și noi lucrăm la ASTA!” “Cu ce frecvență mai exact?”, îmi venea mie s-o întreb, dar mi-am ținut gândul pentru mine. Ce sens avea să dezvoltăm? Alta, care era de față dar neatentă atât la discuție cât și la expresia plină de subînțeles a doamnei care tocmai îmi declara că are parte de activitate sexuală, a întrebat senină: “La ce lucrați?” Credea sincer că se vorbea ceva despre serviciu.

Dragostea în vremea copilăriei

Cinci momente în care îţi vine să-ţi iei câmpii şi pe care specialiştii le omit ca exemple în metodologia parenting-ului iubitor şi complet necondiţionat: 1. Vii de la cumpărături cu şase plase grele, de care copilul trage până le rupe în faţa blocului (produsele ajungând pe trotuar) din dorinţa de a fi luat ACUM în cârcă sau în braţe;