Copii agitați versus părinți epuizați

Simt nevoia unei mărturisiri și, pentru că un preot n-ar înțelege, mă adresez mamelor care știu despre ce vorbesc: n-am fost pregătită pentru copii așa energici! Bine, cred că n-am fost pregătită pentru copii în general dar…când ești vreodată pregatită cu adevărat?

Continue reading Copii agitați versus părinți epuizați

Partea înfricoșătoare a parenting-ului


Undeva, la îngânarea serii târzii cu miezul nopții, se întâmplă ceva tare ciudat cu copiii mei.

Toată ziua tropăie prin casă de se zguduie blocul, în timp ce eu formulez scuze în minte pentru posibilii vecini care ar suna la ușă deranjați de bubuiturile făcute de ceea ce pare a fi o turmă de rinoceri.

Continue reading Partea înfricoșătoare a parenting-ului

Când știi că ești cu adevărat obosită?

sleepy baby

Atunci când adormi cu capul pe piesele lego și nu te deranjează. Ba chiar ți se par mai moi decât perna.

Când copilul îți strigă în ureche să te joci cu el iar tu mormăi în semn de aprobare și încurajare pentru el ca să-și continue jocul fără partener, ca tu să-ți continui sforăiala.

Când cearcănele se asortează perfect cu sprâncenele din punct de vedere cromatic.

Când bei o cană de cafea la 9 seara și apoi adormi buștean.

Când nu poți articula răspunsuri la întrebări și tot ce-ți iese pe gură este un mârâit continuu.

Când ziua începe invers: te trezești obosită și te culci aproape trează.

Când atingi acel punct în care ești atât de obosită încât totul devine hazliu.

Mda… Cam pe atunci… Aveți completări?

 

Sursa foto: google.images

Eşti însărcinată? Dormi acum, cât mai poți!

sleep1 Este unul din îndemnurile caraghioase adresate femeilor însărcinate, ca și cum în perioada sarcinii ar trebui să strângi mai tare din ochi, pentru a contoriza cât mai multe ore de somn decât de obicei.

Dar hai să zicem că e așa și să analizăm punctual contextul. Să zicem că aș vrea să dorm…dar pot?

Să începem cu seara, care începe cu foiala. Mă foiesc de parcă aș fi pe jăratic, nu într-un pat confortabil. Mă întorc pe toate părțile, până ajung să schimb patul cu totul, să văd dacă la fel mă foiesc și în alt culcuș. Poate aici e stricat feng shui-ul. Și când nu mă foiesc, mă scarpin. Mă mănâncă fiecare centimetru de piele, de zici că am cel puțin o crescătorie de purici pe mine. Nu contează câte uleiuri întinzi pe mine, care mai de care mai bio, că fac baie, precum Cleopatra, în lapte acru de măgăriță (ipotetic vorbind, pentru că practic, baia îndelungată este un lux cu un copil de doi ani jumătate în casă). Pielea mă mănâncă și îmi petrec prima parte a nopții scărpinându-mă. Unde nu ajung să mă scarpin cu mâna, la gambe spre exemplu, frec piciorul cu totul de marginea patului. Funcționează!

Nici nu adorm bine că încep să mă trezesc de câte trei-patru ori, pentru a merge la toaletă. Cele câteva kilograme care apasă pe vezică nu țin cont că e zi sau noapte. Există, deci apasă.

Noaptea este și timpul coșmarurilor pentru copiii mici și nu numai. Așadar, mai adăugăm ocazional încă o trezire sau două, că visează copilul urât și plânge. Cu câteva întreruperi de somn la activ constați nervoasă că și un iepure fricos, care doarme sub cerul liber, are parte de mai mult somn decât tine.

Fără să-ți dai seama, s-a și făcut dimineață. Atunci când somnul e mai dulce și îți tragi plapuma până la dinți, ca să stai cât mai mult la căldurică, vine copilul care te cheamă în ritmul unei plăci de vinil defecte: “Haide în fagiulie (=sufragerie), mami! Maaaaami! Tlezilea!!! Haide să ne jucăm! Vlei? Vii? Vlei?”

Te gândești/speri că dormi la prânz cu odorul. Asta dacă poți dormi exact atunci când adoarme el. Eu, de obicei, stau prost cu sincronizarea. Și dacă vreau să ațipesc, are el grijă să-mi sară somnul. Pentru că fix atunci îi trebuie orice numai să nu adoarmă și să nu mă lase să adorm. Să stea la oliță, să trăncăne, să descopere jucării demult uitate, să trăncăne, să mănânce, să trăncăne…

Peste zi, se adună oboseala. Cele 30 de minute de mișcare recomandate obsesiv în media, se transformă în cele trei ore de mișcare pentru că, odată ieșiți la joacă, revenirea în casă nu se face înainte de căderea nopții. Ce dacă ești aproape de termenul estimat al nașterii? TREBUIE să poți iar oboseala nu este o scuză acceptată.

Mă lamentez în stânga și-n dreapta despre cum nu pot dormi în ciuda oboselii acumulate. Și aflu o ipoteză cel puțin paradoxală: păi dacă mănânci prea sănătos?! Normal că ai energie neconsumată! Asta era!! Trebuie s-o dau pe fripturi și cartofi prăjiți și să mai las spanacul și broccoli.

Și se face seară și o iau de la capăt. În concluzie: de câte ore de somn are parte o gravidă?

Sursa foto: pinterest